Cezariana a devenit o intervenţie chirurgicală destul de folosită printre tinerele mămici ale secolului al XXI-lea. Speriate sau nu de durerile naşterii naturale, multe femei optează pentru acest mijloc artificial de a da naştere bebeluşilor.
Operaţia de cezariană durează în jur de o oră. Aceasta decurge în patru etape:
- INCIZIA. Tăietura se realizează în dreptul segmentului inferior al uterului, cam de 20 cm. Se face mai întâi prin piele, apoi prin muşchi şi se finalizează cu penetrarea peretelui uterului. În momentul acesta, se observă spatele fătului.
- NAŞTEREA. Medicul scoate fătul din pelvisul mămicii şi îi ataşează o clemă cordonului ombilical. Momentul când bebeluşul este afară din uter în totalitate se consideră a fi ora naşterii.
- PLACENTA ŞI ANEXELE FETALE. După ce copilul a fost scos din uter, medicul se ocupă de îndepărtarea placentei şi a anexelor fetale, fie trăgând uşor de cordon afară ori prin îndepărtare manuală.
- CUSĂTURILE. Imediat ce uterul a fost curăţat şi placenta înlăturată, medicul începe să coasă uterul femeii, să îl repoziţioneze, continuă cu straturile musculare şi cele de grăsime, iar la final pielea. De asemenea, lasă o drenă prin rana ce a rezultat în urma tăieturii pentru a colecta resturile de sânge care s-ar putea strânge.
Există unele situaţii când naşterea pe cale naturală nu este posibilă şi atunci se recurge la operaţia de cezariană. Dintre acestea se enumeră:
- Poziţia nepotrivită a fătului. În mod normal, fătul trebuie să fie poziţionat cu capul spre pelvisul mamei şi cu picioarele în direcţia opusă. În schimb, când fătul este cu capul în partea superioară a uterului şi cu şezutul spre pelvisul mamei, ori când este poziţionat cu picioarele spre pelvis sau este aşezat lateral pelvisului, atunci se intervine printr-o operaţie de cezariană.
- Bazinul mamei este prea strâmt sau capul fătului este prea mare pentru a putea trece prin canalul de naştere.
- Mama a mai suferit o altă operaţie de cezariană. În urma unei astfel de operaţii, de regulă, rămâne cicatricea, iar în cazul unei alte sarcini, poate apărea ruptura uterină din cauza vechii tăieturi.
- Mama este suferindă de boli cardiovasculare şi nu poate depune mult efort pe cât cere naşterea.
- Sarcină multiplă. Cezariana se aplică şi în cazul în care mămica are o sarcină multiplă, adică este purtătoarea nu a unui singur făt, ci a doi, trei sau mai mulţi în anumite situaţii speciale.
- Mama are placenta praevia (atunci când placenta blochează cervixul/colul uterin) sau placenta abruptio (placenta se desprinde timpuriu înainte să aibă loc naşterea).
- Mama este putătoare a virusului HIV.
- Fătul este diagnosticat cu o malformaţie în urma examenului ecografic şi se apelează la cezariană pentru evitarea altor complicaţii în momentul naşterii.
- Naşterea bebeluşului are loc înainte de termen.
- Cordonul ombilical este înfăşurat în jurul gâtului…
Pe lângă aceste situaţii speciale, mamele optează uneori pentru a naşte prin cezariană fără a avea vreo problemă care să le împiedice naşterea pe cale naturală. Se recomandă ca, înaintea luării unei decizii în privinţa modului în care bebeluşul va sosi pe lume, să se consulte un medic specialist care să prezinte avantajele şi dezavantajele unei naşteri prin cezariană.