Ştim cu toţii că adolescenţa este perioada de trecere dintre copilărie şi maturitate (de la 12 la 18-20 ani). În decursul acesteia, au loc o multitudine de schimbări, atât corporale, cât şi psihologice.
Acum, adolescenţii îşi doresc tot mai mult să devină liberi, să fie independenţi şi îşi doresc cu ardoare să devină mari, să crească şi să plece de la casa părinţilor. Dar din păcate, situaţia cu transformarea în adult nu e tocmai uşoară, căci atunci suntem faţă în faţă cu asumarea responsabilităţilor pentru găsirea unui loc de muncă şi formarea familiei mult visate, iar în aceste momente ne dorim să mai fim iarăşi copilaşi.
Trăim nişte timpuri foarte grele, în ceea ce priveşte relaţia cu adolescenţii. Aceştia sunt pe zi ce trece tot mai răi, mai rebeli, invidioşi, iresponsabili, nerespectuoşi, iar în diverse cazuri am putea spune că, pe lângă toate acestea, mai sunt şi periculoşi.
Așadar, dragi părinţi sau viitori părinţi, nu uitaţi faptul că, dacă vă doriţi cu adevărat copii buni, rugaţi-vă lui Dumnezeu neîncetat să vă ofere copii buni, pe care să ştiţi să îi educaţi frumos, învăţându-i morala creştină şi poruncile lui Dumnezeu, ducându-i la Biserică şi arătându-le ce este bine şi ce este rău să facă şi să aleagă în decursul vieţii.
Este foarte greu să reuşeşti să discuţi cu un adolescent, căci el crede că tot ceea ce face el este bine, şi nu mai are nevoie şi de părerea altora, în special a părinţilor.
Pentru a ajunge să aveţi o relaţie bună cu adolescenţii, este necesar să țineți cont de câteva metode:
1. Fiţi deschişi cu ei: nu îi certaţi de la început, din momentul în care aţi aflat ce prostie au mai făcut. Încercaţi să aflaţi ce anume i-a determinat să facă acel lucru, iar apoi încercaţi să găsiţi împreună o cale de rezolvare, în cazul în care fapta este gravă. În acest timp, fără să vă daţi seama, îi ajutaţi să îşi dea singuri seama de gravitatea faptei comise. Iar cu acest prilej, speraţi să nu se mai repete aceeaşi greşeală.
2. Ascultaţi-le ofurile şi ceea ce îi apasă sufleteşte: nu îl certaţi de îndată ce v-au spus prostiile pe care le-au făcut, câştigându-le astfel încrederea şi posibilitatea ca aceştia să vă spună tot ceea ce au pe suflet.
3. Nu îi judecaţi: înainte de a-i judeca, gândiţi-vă la faptul că şi voi aţi trecut poate prin aceleaşi întâmplări în adolescenţă. Până la urmă, sunt copiii dumneavoastră şi stiţi acea vorbă, „Aşchia nu sare departe de trunchi“.
4. Nu îi criticaţi: în cazul în care nu ştiaţi, criticile dure îi îndepărtează pe adolescenţi de părinţi, refugiindu-se astfel în anturajul rău famat.
5. Nu vă înfuriaţi: furia manifestată atât sub formă fizică, cât şi psihică, are rolul de a transforma adolescentul într-o persoană introvertită.
6. Oferiţi-le sentimentul siguranţei şi al încrederii: aceste două sentimente sunt foarte importante, căci, atunci când adolescenţii ştiu că se pot baza pe familiile lor, le pot destăinui toate întâmplările din viaţa lor.
7. Fiţi un exemplu demn de urmat pentru copiii dumneavoastră, ca să aveţi copii buni, aşa cum vă doriţi.
8. Oferiţi-le respect, dacă vreţi să fiţi, la rândul vostru, respectaţi.
9. Arătați-i dragoste părintească, dacă vreți să aveți un copil bun, liniştit şi frumos sufleteşte…
10. Fiţi cei mai buni prieteni al copilului dumneavoastră, ca să fiţi siguri că nu apelează la străini ca să discute un anumit subiect.