Fertilizarea in vitro înseamnă literalmente fertilizare “în sticlă”, termenul fiind de origine latină. Cu toate acestea, conceptul de fertilizare in vitro rămâne destul de ambiguu. Ce presupune această procedură, precum și costurile pe care le implică vor fi tratate în detaliu în acest articol.
Ce este fertilizarea in vitro?
Fertilizarea in vitro este procesul prin care ovulul nu este fertilizat de către spermatozoid în interiorul corpului, ci în vitro; termenul cu etimologie latină este utilizat pentru a desemna această procedură deoarece primele experimente biologice de acest tip presupuneau păstrarea în recipiente de sticlă a țesuturilor cultivate în afara organismelor vii din care proveneau. Procesul presupune stimularea ovulației recoltând unul sau mai multe ovule din uterul unei femei și lăsându-le să fie fertilizate de către spermatozoizi într-un lichid special. Ovulul fertilizat denumit și zigot este menținut între două și șase zile în acel lichid preparat special și apoi este implantat în uterul femeii de la care a fost preluat sau chiar în cel al unei alte femei.
Fertilizarea in vitro poate fi folosită în mai multe situații. Este o procedură a tehnologiei reproducerii umane asistate utilizată ca tratament împotriva infertilității. Tehnicile utilizate în cadrul acestei proceduri pot varia în funcție de circumstanțele particulare prezentate de către fiecare pacient în parte sau de metodele standard adoptate de către clinica unde se fac astfel de proceduri. Înaintea unei fertilizări in vitro pacienții trebuie să semneze mai multe documente prin care își dau acordul inițierii acestui tratament. Mai mult, aceștia trebuie să-și facă testele de sânge pentru a putea depista diverse boli, precum HIV și hepatita B sau C.
Fertilizarea în vitro presupune mai multe etape:
- Suprimarea ciclului hormonal natural – timp de două săptămâni pacienții vor lua medicamente pentru a-și suprima ciclul hormonal natural.
- Mărirea numărului de ovule produs – timp de aproximativ 12 zile pacienții își vor injecta un hormon denumit gonadotropină care va spori numărul de ovule produse.
- Verificarea progreselor făcute – clinica va monitoriza progresul făcut în timpul primelor două stagii. Cu aproximativ 34/38 ore înainte de recoltarea ovulelor, pacienților le va fi administrată o injecție care va contribui la maturarea ovulelor.
- Colectarea ovulelor – acestea vor fi colectate cu ajutorul aparatelor cu ultrasunete în timp ce pacienții sunt sedați. După colectare, vor primi tratament sub formă de injecție sau gel pentru a pregăti uterul pentru transferul embrionic.
- Fertilizarea ovulelor – ovulele vor fi fertilizate cu sperma donatorului și vor fi cultivate în laborator timp de 16-20 ore, după care sunt verificate de semne de fertilizare. Cele care au fost fertilizate, numite acum embrioni, vor fi crescute în incubator pentru o perioadă de până la șase zile. Cei mai promițători embrioni sunt aleși pentru transfer, iar ceilalți embrioni care sunt, de asemenea, potriviți pentru un transfer pot fi criogenați pentru un uz viitor.
- Transfer embrionic – unul sau doi embrioni pot fi transferați pacientelor cu vârsta sub 40 de ani, iar celor cu vârsta peste 40 pot fi transferați maximum trei embrioni. Transferul embrionic se realizează prin intermediul unui tub cu ghidare cu ultrasunete. În mod normal, aceasta este o procedură ce nu provoacă dureri, astfel încât sedativele nu sunt necesare.
Cât costă fertilizarea in vitro?
Deoarece clinicile aplică diverse metode de fertilizare in vitro, nu poate fi prezentat cu exactitate un preț general al acestei proceduri. Cu toate acestea, în programul național de fertilizare în vitro, Ministerul Sănătății plătește pentru fiecare cuplu 6.125 RON. De obicei, din cauza costurilor ridicate, pacienții apelează la fertilizarea in vitro doar după ce alte metode mai puțin costisitoare au fost încercate…