Dezvoltarea fiecărui individ are drept fundaţie influenţele date de ereditatea, dar şi mediul de viaţă al acestuia. Aceşti agenţi vor contribui la evoluţia lui din momentul naşterii şi vor continua toată viaţa.
Din momentul naşterii
Fiecare copil este procreat cu un set de trăsături temperamentale şi cu unul de înzestrări cognitive.
Comunicarea, în cazul bebeluşilor, se manifestă prin imitarea părinţilor, mai exact a expresiilor faciale, sau prin cea a sunetelor.
Cu toate că mulţi părinţi devin irascibili în momentul când al lor copil scapă ceva din mână sau îl aruncă, ei nu ar trebui să se comporte aşa, deoarece aceasta este modalitatea prin care cel mic învaţă despre gravitaţie.
Odată cu înaintarea în vârstă începe să facă diferenţa între sine şi ceilalţi.
În jurul vârstei de doi ani, copiii îşi vor imagina diverse scene, încercând să imite acţiunile adulţilor. Vor fi în stare să rezolve puzzle-uri, cu puţine piese într-adevăr, iar înainte de a acţiona vor începe să gândească.
Primii ani din viaţă sunt presăraţi cu numeroase emoţii, uneori exprimate prin chiote de fericire, plânsete, gângureli, zâmbete, chiar mici încruntări ale feţei.
Etapa trei-șase ani
În această fază, creierul copilului tău este în plin proces de formare, evoluția lui depinzând de excitarea care îi este oferită.
Restructurarea cerebrală (configurația, dar şi limitarea sinapselor) este determinată de excitarea sistemului nervos. Această stimulare trebuie să fie în concordanţă cu gradul de dezvoltare al copilului, astfel încât îndeletnicirile propuse să nu fie prea elementare provocând subsolicitări, dar nici prea dificile (suprasolicitări).
În acest stadiu, sprijinul părinților este deosebit de important. Ei vor trebui să dea dovadă de elasticitate, să stabilească reguli concise, să fie dispuşi să le acorde timpul necesar şi să arate sensibilitate faţă de necesităţile lor.
Când vor ajunge la vârsta de trei ani, ei va fi capabili să recunoască emoţii precum fericirea, frustrarea, mâhnirea şi tristeţea.
Îşi vor putea aminti experienţele trăite şi le vor putea relata sub forma unor naraţiuni. Pe la șase ani, paleta de emoţii va creşte ca număr, incluzând timiditatea, transpunerea, ruşinea, vina. Tot la această vârstă îşi vor contura teoriile despre timp, boală, moarte, despre „podul’’ dintre minte şi comportament.
Cei de la grădiniţă vor fi competenţi să îşi controleze propriile emoţii şi aspiraţii, vor putea să discute emoţiile cu ceilalţi, chiar să empatizeze.
Cu cât sunt mai mici, cu atât sunt mai distrași de ceea ce se întâmplă în jurul lor. Posibilitatea de concentrare va creşte gradual cu vârsta, dar şi cu durata acordată în diverse activități.
Trebuie avută mare grijă în această perioadă, deoarece cei mici sunt capabili de a-şi însuşi experienţele altora, povestind întâmplări care nu sunt adevărate.
Şcolarii
În jurul vârstei de șapte ani, rezolvarea problemelor reale vor începe să fie soluţionate cu ajutorul operaţiilor concrete. Vor încerca să rezolve logic problemele. Cu toate că în această perioadă, gândirea lor este mai elastică faţă de perioada anterioară este totuşi limitată.
Unii tind să fie egocentrici. Alţii vor fi fricoşi atunci când au luat o notă mică, iar părinţii îi vor pedepsi sau chiar vor recurge la violenţă.
Adolescenţa
În adolescenţă sunt deosebit de interesaţi şi curioşi în deţinerea a cât mai multe cunoştinţe din diverse domenii.
La începutul acestei etape, stima de sine este cât de cât scăzută, deoarece tinerii devin conştienţi de îndemânările şi pregătirile pe care le deţin, dar până la terminarea acestei perioade stima de sine va reveni la normalitate.
Unii adolescenţi vor fi predispuşi spre o „impetuozitate mai crescută”, vor fi dornici de „senzaţii tari”. Tocmai de aceea, dragi părinţi, aveţi mare grijă de ei, îndrumaţi-i cum trebuie şi oferiţi-le timp!
Adulţii şi vârstnicii
În cazul adulţilor, memoria este una bună, prezintă o gândire liberă, pe când bătrânii încep să aibă probleme în memorarea sau chiar în reamintirea diferitelor secvenţe din viaţa proprie.
Printre emoţiile resimţite atât de adulţi, cât şi de vârstnici, regăsim: frica, furia, invidia, gelozia, vinovăţia şi ruşinea…
Indiferent de vârsta pe care o avem, trebuie să învăţăm să ne reprimăm trăirile negative, să le facem loc doar celor pozitive şi să învăţăm cât mai multe din realitatea care ne înconjoară, mereu să citim şi să învăţăm lucruri noi, chiar dacă le consideraţi pe unele ca fiind nefolositoare.