Copiii trebuie să aibă un echilibru în tot ceea ce fac, inclusiv în vizionarea desenelor animate. De ce? Pentru că nu ştiu să facă diferența între realitate şi fantezie.
La fel ca în cazul altor activități, există argumente pro și contra:
Pro desene animate
Unele animaţii au scopul de a educa copiii, cum sunt: Albă ca zăpada, Scufiţa roşie, Bambi, Cenuşăreasa, Autobuzul magic, Poveştirile lui Hans Povestitorul. Prin aceste desene educative vor fi în stare să observe că nerespectarea regulilor conduce la penalizări.
Desenele precum Autobuzul magic şi Fraţii Kratt îi pot învăţa ştiinţa într-un mod distractiv. Vor descoperi diverse animale de care nu au mai auzit înainte, modul lor de supravieţuire, dar şi anumite fenomene care au loc în natură.
Vizionarea desenelor precum Scufiţa roşie, Albă ca zăpada, Cenușăreasa îi vor ajuta să distingă între bine şi rău.
Contra desene animate
În urma vizualizării acestor filme vor căpăta stări negative, vor avea un limbaj nepotrivit, vor deveni malițioși, dornici de răzbunare, de a recurge la violenţă.
Alimentaţia lor poate fi periclitată, deoarece îşi pot pierde apetitul dacă urmăresc scene de violenţă sau orice altceva negativ.
Numeroşi sunt cei care au devenit violenţi atât cu părinţii, cât şi cu prietenii, considerând că este normal să fie aşa. Copiii absorb ca un burete scenele şi consideră că violenţa este ceva obişnuit şi comun.
Buna vedere îi poate fi compromisă, dar şi dezvoltarea limbajului. Mulţi sunt cei care vor spune că îi vor ajuta să şi-l dezvolte, dar nu este aşa, ei doar vor asculta şi vor observa, nu vor repeta când sunt mici, nu vor interacţiona. Bineînţeles că privitul este mai comod, dar cititul implică un efort de imaginaţie.
Integrarea în societate poate fi primejduită, se vor închide în sine, vor fi rupţi de realitate, nu vor mai dori să iasă din casă, îşi pot pierde prietenii, cel mai grav e că îşi pierd şi copilăria. Televizorul şi internetul pot produce dependenţe puternice.
Personalitatea le poate fi afectată. Nu de multe ori, cei mici doresc să se îmbrace ca personajele iubite, să îşi facă aceeaşi tunsoare, să deţină aceleaşi puteri. Din păcate, nu e cum doresc ei, fetele nu pot fi vrăjitoare sau zâne, iar băieţii nu pot avea superputeri.
În primii doi ani de trai, creierul le este triplat ca dimensiune, de la o medie de 333 grame până la 1 kg. Sporirea în dimensiune are legătură directă cu impulsionarea externă şi primele experienţe de viaţă. Creierul devine obosit, iar copilul va fi zbuciumat, agitat de pe urma imaginilor luminoase ce se succed rapid.
Se pare că scenele educaționale se schimbă o dată la 34 secunde, iar celelalte la aproximativ 11 secunde, fapt ce îi vor deruta şi mai mult, nu vor mai fi la fel de concentraţi.
Conform unor studii, cei sub doi ani ar trebui să stea în faţa televizorului maximum o jumătate de oră, deşi se recomandă chiar să nu se uite deloc, iar cei până în 16 ani să nu stea mai mult de trei ore…
Cel mai indicat ar fi să vizionați aceste desene împreună cu ei, pentru ca mai apoi să alegeți dacă sunt sau nu educative. Pentru binele lor, ar fi necesar să nu aibă televizor în cameră şi nici laptop cât sunt mici şi să nu îi lăsaţi să urmărească desenele cât sunt în proces de hrănire.