Home » Nasterea » Travaliu » Travaliul şi naşterea

Travaliul şi naşterea

Naşterea începe cu travaliul. Acesta grupează o serie de stări şi procese care acompaniază venirea pe lume a bebeluşului. Până la începerea travaliului, există un stadiu numit pretravaliu.

Pretravaliul se petrece cu câteva săptămâni mai înainte de naştere, atunci când fătul ia poziţia specifică în care capul este orientat spre pelvisul mamei, iar picioarele, spre partea superioară a uterului. Tot în timpul pretravaliului apar renumitele contracţii Braxton-Hicks, dar şi eliminarea treptată a dopului gelatinos ce reţine fătul în cavitatea uterină.

Sosirea unui copilaş în viaţa unei familii este un moment de bucurie. Mama primeşte toată atenţia cuvenită din partea celor apropiaţi, iar ea oferă toată dragostea şi aşteaptă cu nerăbdare să îşi vadă puiul. Zilele din cele nouă luni de sarcină trec parcă foarte repede, iar ele se încheie cu momentul cel mai delicat şi important: naşterea bebeluşului.

Înainte să apară contracţiile propriu-zise ale naşterii, unele femei experimentează momentul „ruperii apei”, asta înseamnă că sacul amniotic s-a rupt. Apa este lichidul din cavitatea amniotică. Lichidul amniotic poate avea mai multe culori: roz, maro sau verde. Se recomandă anunţarea ginecologului şi urmarea sfaturilor sale.

Travaliul şi naşterea
De cele mai multe ori, „ruperea apei” este semnalul că bebeluşul se pregăteşte de venirea sa pe lume. În curând, va începe travaliul şi va urma naşterea. Travaliul se compune din trei stadii:

  1. Dilatarea şi ştergerea colului uterin

Acest stadiu se succede în trei etape:
a. Latentă. Are loc dilatarea colului uterin până la patru cm şi contracţii uterine la distanţă de 30 de minute.
b. Activă. Colul uterin se dilată de la patru la șapte cm, contracţiile uterine încep să fie mai dese (trei-cinci minute), mai lungi şi mai intense. În această fază are loc ruperea membranelor sau cum mai este cunoscută „ruperea apei” (în cazul în care acest moment nu s-a petrecut înainte de începerea travaliului) şi fătul se poziţionează cu capul spre pelvisul mamei.
c. Tranziţie. Colul uterin continuă să se dilate până la zece cm, iar contracţiile sunt foarte dese (60 secunde). Această etapă este considerată cea mai scurtă dintre cele trei.

2. Împingerea şi naşterea copilului

Colul uterin este dilatat complet, iar contracţiile uterine sunt dureroase. Este momentul în care mama împinge copilul spre canalul de naştere. Mai întâi, iese capul bebeluşului urmat de restul corpului; medicul va aspira sângele şi mucusul din gura şi nasul lui, apoi va ataşa o clemă la cordonul ombilical şi îl va tăia.

3. Expulzarea placentei şi a anexelor fetale

După ce bebeluşul a fost scos din canalul de naştere, urmează eliminarea placentei şi a anexelor fetale, fapt ce are loc în urma ultimelor acţiuni de împingere a mamei. La final, medicul va controla manual dacă a mai rămas ceva în uterul mamei, pentru a evita posibilele infecţii sau hemoragii. Cât durează acest proces, mama are ocazia să îşi cunoască puiul.

La finalul fiecărei naşteri, micuţul primeşte vestita notă. Această notă se numeşte scor Apgar şi se referă la starea de sănătate a bebeluşului în primele clipe de viaţă, calculându-se pe baza unor indici de evaluare a tonusului muscular, pulsului inimii, reacţiilor, respiraţiei şi a aspectului pielii.

Avantajele unei naşteri pe cale naturală sunt:

•    Corpul mamei se reface mai repede după naştere.
•    Trecerea fătului prin canalul de naştere ajută la aşa-zisa maturizare a plămânilor.
•    Scade riscul mamei de a suferi de cancer de sân.
•    Bebeluşul poate fi alăptat mai repede datorită eliberării hormonilor în timpul naşterii ce stimulează lactaţia.
•    Bebeluşul are un scor Apgar mult mai bun decât unul născut prin cezariană…

Autor: bebee

Articole similare

Login

Lost your password?