Sari la conținut
Bebee
Familie

Amniocenteza, ce este, când se face și ce riscuri are

· 7 min de citit

Amniocenteza este o procedură de diagnostic prenatal. Medicul recoltează, cu un ac subțire trecut prin peretele abdomenului, o cantitate mică din lichidul amniotic care înconjoară fătul. Lichidul conține celule ale copilului, iar din ele laboratorul poate stabili dacă există anomalii cromozomiale, cum este sindromul Down, ori anumite boli genetice. Se face de obicei după săptămâna 15 de sarcină. Nu este o analiză de rutină. Se recomandă numai când există un motiv, iar hotărârea de a o face îți aparține.

Prin ce diferă de testele de screening

Diferența aceasta lămurește aproape toată discuția.

Testele de screening sunt dublul test, ecografia de prim trimestru cu măsurarea translucenței nucale, triplul test și testele din sângele mamei care analizează ADN-ul fetal liber (cunoscute ca NIPT). Ele nu pun un diagnostic. Estimează o probabilitate, de felul „risc scăzut” sau „risc crescut”. Nu au niciun risc pentru sarcină.

Testele de diagnostic, adică amniocenteza și biopsia de vilozități coriale, analizează direct celule care provin din sarcină și dau un răspuns de tip da sau nu pentru afecțiunile căutate. Fiind invazive, au un risc mic.

Un screening cu risc crescut nu înseamnă că fătul este bolnav. Înseamnă că merită discutat pasul următor. Despre analizele de început am scris în ce analize trebuie făcute în primul trimestru de sarcină.

Cui i se recomandă

Medicul poate propune amniocenteza în situații precum:

  • un rezultat cu risc crescut la un test de screening;
  • o anomalie văzută la ecografie;
  • o sarcină anterioară ori un copil cu o anomalie cromozomială sau cu o boală genetică;
  • părinți purtători ai unei boli genetice ori ai unei modificări cromozomiale;
  • suspiciunea unei infecții a fătului, de pildă cu toxoplasma sau cu citomegalovirus, caz în care agentul se caută în lichid. Legat de aceste infecții, vezi și testul TORCH.

Vârsta mamei a fost multă vreme un criteriu în sine. Astăzi cântărește de obicei împreună cu rezultatele screeningului, nu singură.

Amniocenteza se mai face, mult mai rar, în a doua parte a sarcinii, din alte motive medicale, de exemplu pentru a micșora o cantitate prea mare de lichid amniotic.

Când se face

De regulă între săptămânile 15 și 20 de sarcină, când există destul lichid amniotic pentru o recoltare sigură. Dacă vrei să vezi ce se petrece cu fătul în această perioadă, citește despre săptămâna 16. Înainte de săptămâna 15, procedura este evitată, pentru că riscurile sunt mai mari.

Când e nevoie de un răspuns mai devreme, există biopsia de vilozități coriale. Aceasta se face în jurul săptămânilor 11–14 și recoltează un fragment mic din viitoarea placentă.

Cum decurge procedura

Amniocenteza se face în ambulatoriu și nu cere, de regulă, anestezie.

  1. Consilierea. Medicul îți explică de ce o recomandă, ce poate arăta, ce nu poate arăta și ce riscuri are. Semnezi un consimțământ. Pune acum toate întrebările.
  2. Ecografia. Se verifică poziția fătului, a placentei și locul în care lichidul este mai abundent.
  3. Recoltarea. Pielea abdomenului se dezinfectează. Sub ghidaj ecografic continuu, medicul introduce un ac subțire prin peretele abdominal până în sacul amniotic și scoate o cantitate mică de lichid, de obicei în jur de 15–20 de mililitri. Corpul îl reface în scurt timp. Partea aceasta ține un minut, două.
  4. Verificarea. După recoltare, medicul se uită din nou la ecograf la bătăile inimii fătului.

Doare? Majoritatea femeilor descriu o înțepătură, urmată de o senzație de presiune ori de o crampă asemănătoare celei menstruale. Emoția dinainte e de obicei mai greu de dus decât procedura.

Dacă ai Rh negativ, spune-i medicului dinainte. În acest caz se iau măsuri suplimentare, pe care ți le va explica.

Ce faci după

Recomandarea obișnuită este o zi, două de odihnă relativă, fără efort fizic, fără ridicat greutăți și fără contact sexual, atât timp cât indică medicul. Crampele ușoare în primele ore sunt frecvente.

Sună medicul ori mergi la spital fără întârziere dacă apar:

  • scurgere de lichid apos din vagin;
  • sângerare vaginală;
  • crampe puternice sau contracții care nu trec;
  • febră ori frisoane;
  • roșeață și durere la locul înțepăturii.

Ce riscuri are

Riscul care îi îngrijorează cel mai mult pe părinți este pierderea sarcinii. Este mic. Cifrele citate de obicei sunt sub 1%, iar studiile mai noi, din centre cu experiență, dau valori și mai scăzute. Întreabă medicul care este estimarea în centrul în care lucrează el.

Alte complicații, rare, sunt scurgerea de lichid amniotic, care de multe ori se oprește de la sine dar cere supraveghere, infecția și sângerarea. Rănirea fătului cu acul este foarte puțin probabilă, fiindcă totul se face sub control ecografic.

Riscul nu este zero și nimeni nu ți-l poate reduce la zero. De aceea amniocenteza se face doar când informația obținută cântărește mai mult decât riscul.

Rezultatele

Sunt două etape.

  • Testele rapide (QF-PCR sau FISH) caută cele mai frecvente anomalii de număr, cele ale cromozomilor 21, 18 și 13 și ale cromozomilor de sex. Rezultatul vine de obicei în câteva zile.
  • Cariotipul arată toți cromozomii și are nevoie de cultură de celule. Durează în general două, trei săptămâni. La recomandarea geneticianului se pot adăuga analize mai amănunțite, cum este array-CGH, ori teste țintite pentru o anumită boală din familie.

Un rezultat normal exclude afecțiunile care au fost căutate. Nu poate promite un copil fără nicio problemă de sănătate, pentru că nicio analiză nu acoperă totul.

Dacă rezultatul arată o anomalie, urmează o discuție cu medicul obstetrician și cu un medic genetician. Ei îți explică ce înseamnă diagnosticul, cum poate evolua și ce opțiuni ai. Ai dreptul la timp de gândire, la a doua opinie și la sprijin psihologic.

Cum iei decizia

Nimeni nu te poate obliga să faci amniocenteza și nimeni n-ar trebui să te grăbească. Câteva întrebări ajută:

  • Ce anume căutăm și cât de mare este riscul arătat de screening?
  • Ar schimba rezultatul ceva pentru mine, ca pregătire, ca urmărire a sarcinii ori ca decizie?
  • Există o variantă neinvazivă care să-mi dea destulă informație? La unele femei cu risc intermediar, medicul propune întâi un test NIPT.
  • Cum mi-ar fi mai ușor să duc restul sarcinii, cu un răspuns ori fără el?

Nu există un răspuns bun pentru toată lumea. Unele familii vor să știe, altele hotărăsc să nu facă testul, și amândouă alegerile sunt de respectat. Celelalte investigații posibile le găsești în proceduri medicale care pot identifica afecțiunile la făt.

Articolul are rol informativ. Indicația, momentul și riscurile în cazul tău le stabilește medicul care îți urmărește sarcina, eventual împreună cu un genetician.

Întrebări frecvente

În ce săptămână de sarcină se face amniocenteza?

De obicei între săptămânile 15 și 20. Mai devreme de săptămâna 15 nu este recomandată, din cauza riscurilor mai mari.

Este dureroasă amniocenteza?

Cele mai multe femei simt o înțepătură și o presiune ori o crampă trecătoare. Recoltarea ține un minut, două și de regulă nu este nevoie de anestezie.

În cât timp vine rezultatul?

Testele rapide pentru cele mai frecvente anomalii cromozomiale vin de obicei în câteva zile. Cariotipul complet durează în general două, trei săptămâni.

Poate testul NIPT să înlocuiască amniocenteza?

Nu întru totul. NIPT este un test de screening foarte performant, dar nu pune diagnostic. Un rezultat NIPT cu risc crescut trebuie confirmat printr-un test de diagnostic, de regulă amniocenteza.

Citește și

Produse pentru copii

Cookies & confidențialitate

Folosim cookies și tehnologii similare pentru a oferi o experiență optimă, a măsura traficul și a personaliza conținutul. Poți accepta tot, refuza tot, sau alege ce permiți. Detalii

Setări cookies