Sari la conținut
Bebee
Bebeluși

Ce sunt colicii și cum îi liniștim pe bebeluși

· 6 min de citit

Colicii sunt reprize lungi de plâns puternic, greu de oprit, la un bebeluș care altfel este sănătos, mănâncă bine și crește normal. Nu sunt o boală și nu există un tratament care să-i facă să dispară; trec singuri, la cei mai mulți copii până pe la trei-patru luni. Până atunci, ce poți face este să-l liniștești cât se poate, să te asiguri la pediatru că nu e altceva și să ai grijă și de tine.

Mai jos sunt răspunsuri la întrebările pe care și le pun aproape toți părinții în serile acelea.

Cum îmi dau seama că sunt colici?

Medicii folosesc de mult o regulă orientativă, numită regula lui trei: plâns de peste trei ore pe zi, în mai mult de trei zile pe săptămână, la un copil sănătos. Nu trebuie să cronometrezi. Contează tabloul general.

Plânsul de colici are câteva trăsături:

  • începe brusc, fără un motiv vizibil, de obicei după-amiaza târziu sau seara;
  • este ascuțit și intens, diferit de plânsul de foame sau de somn;
  • bebelușul își strânge pumnii, se înroșește la față, își trage picioarele spre burtă sau se încordează și se arcuiește;
  • burta poate fi tare și elimină gaze, mai ales pentru că înghite aer plângând;
  • nimic din ce faci nu pare să ajute pentru mult timp;
  • între episoade este liniștit, mănâncă și doarme ca de obicei.

Ultimul punct este cel mai important. Un copil care plânge mult, dar se simte bine în restul timpului și ia în greutate, are cel mai probabil colici.

Când încep și cât durează?

Apar de obicei în jurul vârstei de două-trei săptămâni, ating un vârf pe la șase săptămâni și se răresc apoi treptat. La majoritatea copiilor dispar până la trei sau patru luni, la unii ceva mai târziu.

Nu contează dacă bebelușul este băiat sau fată, dacă e primul copil, dacă este alăptat sau hrănit cu formulă.

De ce apar?

Cinstit: nu se știe sigur. Cuvântul „colică” trimite la intestin, dar cercetătorii nu au găsit o singură cauză. Se discută despre un sistem digestiv încă imatur, despre gaze, despre flora intestinală, despre un sistem nervos care se lasă copleșit ușor de stimulii adunați peste zi și nu se poate liniști singur. Probabil sunt mai mulți factori laolaltă.

Ce se știe sigur este că nu ai greșit tu cu nimic. Colicii nu vin din felul în care îl ții, îl hrănești sau îl iubești.

Ce îl poate liniști?

Nu există o metodă care să meargă la toți copiii, și nici la același copil în fiecare seară. Încearcă pe rând, câteva minute fiecare, fără să le schimbi prea repede:

  1. Ține-l în brațe, aproape de tine. Contactul piele pe piele și purtatul la piept îi liniștesc pe mulți. Nu îl „înveți cu nărav” la vârsta asta.
  2. Leagănă-l lin și ritmic. În brațe, în balansoar, la plimbare cu căruciorul.
  3. Poziția pe antebraț. Culcat cu burta pe antebrațul tău, cu capul sprijinit în palmă sau în îndoitura cotului, în timp ce mergi prin casă.
  4. Un sunet constant. Un fâșâit monoton, hota, apa care curge sau un „șșș” spus aproape de urechea lui.
  5. Mai puțini stimuli. Lumină slabă, liniște, fără musafiri care îl trec din brațe în brațe.
  6. O baie caldă sau un prosop călduț pe burtă, verificat întâi pe pielea ta.
  7. Masaj blând pe burtică, în sensul acelor de ceasornic, și mișcarea de „bicicletă” cu picioarele, când este liniștit, nu în plină criză. Am descris tehnica în articolul despre masajul bebelușului.
  8. Suptul. La sân sau, dacă îl folosiți, la suzetă.

Mai multe idei practice găsești în lista cu sfaturi pentru bebelușul cu colici.

Are vreo legătură cu felul în care mănâncă?

Uneori da, măcar în parte. Merită verificate câteva lucruri:

  • Poziția la sân sau la biberon. O atașare incorectă îl face să înghită mult aer. Un consultant în alăptare sau asistenta îți pot arăta ce e de corectat.
  • Eructatul. Ține-l vertical după masă și, la nevoie, fă o pauză și la jumătatea ei.
  • Ritmul. Un flux prea rapid de lapte, la sân sau din tetină, îl poate face să se înece și să înghită aer.
  • Supraalimentarea. Nu orice plâns înseamnă foame. Dacă îl hrănești la fiecare scâncet, stomacul prea plin poate înrăutăți lucrurile.

Dacă alăptezi, nu elimina alimente din farfuria ta la întâmplare. Dacă primește formulă, nu o schimba de la o săptămână la alta. Ambele decizii se iau cu pediatrul, care poate lua în calcul, de pildă, o alergie la proteinele din laptele de vacă atunci când există și alte semne.

Dar picăturile, ceaiurile și alte remedii?

Părinții primesc multe sfaturi: picături pentru gaze, probiotice, ceaiuri de plante, tot felul de amestecuri. Pentru cele mai multe, dovezile sunt slabe sau contradictorii, iar unele nu sunt potrivite sugarilor mici. Ceaiurile, în plus, iau locul laptelui într-un stomac foarte mic.

Nu-i da nimic bebelușului fără să întrebi pediatrul. El îți poate spune ce merită încercat în cazul vostru și ce nu.

Când nu sunt colici și trebuie să mergem la medic?

Mergi la pediatru de prima dată când plânsul devine o problemă, ca să fie consultat și să excludă alte cauze. Apoi, cere ajutor medical fără întârziere dacă bebelușul:

  • are febră (la un sugar sub trei luni, orice febră înseamnă consult în aceeași zi);
  • varsă în jet, des, sau varsă verzui;
  • are sânge în scaun, diaree ori burta foarte umflată și tare;
  • refuză să mănânce sau nu ia în greutate;
  • este moale, somnoros, greu de trezit;
  • are un plâns slab, gemut sau foarte diferit de cel obișnuit;
  • respiră greu sau își schimbă culoarea;
  • plânge neîntrerupt de câteva ore și nimic nu îl oprește nici pentru scurt timp.

Uneori în spatele plânsului se află refluxul, o infecție sau altă problemă care se tratează.

Cum rezist eu?

Săptămâni de plâns, seară de seară, pot aduce la epuizare pe oricine. Nu e un semn că ești un părinte slab.

Faceți cu schimbul. Acceptă ajutorul oferit de bunici sau de prieteni, chiar și pentru o oră. Dormi când poți. Dacă simți că te înfurii sau că nu mai poți, așază copilul în pătuț, pe spate, închide ușa și ieși cinci minute din cameră. Plânsul nu îi face rău în acele minute.

Nu scutura niciodată bebelușul, oricât de disperat ai fi. Scuturatul poate provoca leziuni grave ale creierului.

Iar dacă tristețea, anxietatea sau gândurile negre nu te lasă nici când copilul doarme, spune-i medicului tău. Și despre somnul lui poți citi mai multe în articolul despre cum adoarme mai ușor un bebeluș.

Lasă colicii urmări?

Nu. Copiii care au avut colici cresc și se dezvoltă la fel ca ceilalți. Ce rămâne este amintirea unor luni grele și, de obicei, ușurarea din ziua în care îți dai seama că seara a trecut fără plâns.

Rândurile acestea au rol de informare și nu înlocuiesc consultul. Orice îngrijorare legată de plânsul copilului merită discutată cu medicul pediatru.

Citește și

Produse pentru copii

Cookies & confidențialitate

Folosim cookies și tehnologii similare pentru a oferi o experiență optimă, a măsura traficul și a personaliza conținutul. Poți accepta tot, refuza tot, sau alege ce permiți. Detalii

Setări cookies