Celulele stem din cordonul ombilical, ghid pentru părinți
· 6 min de citit
Celulele stem sunt celule „de pornire”, capabile să se înmulțească și să se transforme în alte tipuri de celule. Sângele rămas în cordonul ombilical și în placentă după naștere conține celule stem care refac sângele și sistemul imunitar, iar acestea sunt folosite de zeci de ani în transplanturi pentru boli grave ale sângelui. Recoltarea lor la naștere este nedureroasă și fără risc pentru mamă sau copil. Întrebarea grea este alta: merită să le păstrezi, și unde?
Am organizat ghidul pe întrebările pe care și le pun de obicei viitorii părinți, de preferat din timp, în jurul săptămânii 30, când se pune la punct planul de naștere.
Ce sunt, mai exact, celulele stem?
Cele mai multe celule din corp au o meserie fixă: o celulă de piele rămâne celulă de piele. Celulele stem nu s-au specializat încă. În sângele din cordon se găsesc mai ales celule stem hematopoietice, din care iau naștere globulele roșii, globulele albe și trombocitele. Același tip de celule există în măduva osoasă.
În țesutul cordonului, adică în peretele lui gelatinos, se găsesc celule stem mezenchimale, care pot forma os, cartilaj sau țesut gras. Sunt două lucruri diferite, cu stadii de cercetare diferite, și e bine să nu le confunzi când citești un contract.
La ce se folosesc astăzi?
Transplantul de celule stem hematopoietice din sânge de cordon este un tratament consacrat pentru:
- unele leucemii și limfoame;
- anemia aplastică și alte boli în care măduva nu mai produce sânge;
- boli ereditare ale sângelui, cum este talasemia majoră;
- imunodeficiențe severe din naștere;
- anumite boli metabolice rare.
În aceste situații, celulele sunt folosite ca să reconstruiască măduva pacientului după chimioterapie.
Și ce este încă doar promisiune?
Există cercetări privind folosirea celulelor stem în paralizia cerebrală, autism, diabet, leziuni ale măduvei spinării sau boli de inimă. Sunt studii în desfășurare, nu tratamente standard. Materialele publicitare amestecă uneori cele două categorii, iar lista lungă de „boli tratabile” cuprinde adesea și boli aflate doar în studiu. Întreabă de fiecare dată dacă e vorba de un tratament aprobat sau de un studiu clinic.
Celulele mezenchimale din țesutul de cordon sunt aproape în întregime în această a doua categorie.
Își poate folosi copilul propriile celule?
Uneori da, dar mai rar decât lasă reclamele să se înțeleagă. În multe boli pentru care se face transplant, medicii preferă celule de la un donator. Într-o leucemie a copilului sau într-o boală genetică, celulele lui proprii pot purta aceeași problemă. În plus, celulele unui donator ajută la combaterea bolii într-un fel în care celulele proprii nu o fac.
Sângele stocat are șanse mai mari să fie de folos unui frate sau unei surori compatibile. De aceea, stocarea are cel mai mult sens atunci când în familie există deja un copil cu o boală care se tratează prin transplant. În această situație, vorbiți din timp cu medicul hematolog.
Mai trebuie știut că dintr-un cordon se obține o cantitate limitată de celule. Ea ajunge de obicei pentru un copil, dar poate fi insuficientă pentru un adult.
Cum se face recoltarea?
După ce copilul s-a născut și cordonul a fost pensat și tăiat, medicul sau moașa introduce un ac în vena cordonului rămas atașat de placentă și lasă sângele să se scurgă într-o pungă sterilă. Durează câteva minute. Nici mama, nici copilul nu simt nimic, fiindcă în cordon nu există nervi. Se poate face atât la nașterea naturală, cât și la cezariană.
Proba ajunge apoi la laborator într-un interval scurt, este analizată, prelucrată și congelată în azot lichid. Mamei i se recoltează sânge pentru analizele de boli infecțioase.
Despre cordon și rolul lui găsești mai multe în articolul despre cordonul ombilical.
Se împacă recoltarea cu tăierea întârziată a cordonului?
Este o întrebare bună de pus medicului. Tot mai multe maternități așteaptă puțin înainte de a pensa cordonul, pentru ca nou-născutul să primească o parte din sângele din placentă. Această așteptare are beneficii recunoscute pentru copil, dar scade cantitatea de sânge care mai poate fi recoltată. De multe ori se pot face amândouă, cu o probă ceva mai mică. Dacă trebuie ales, prioritatea o are ce este bine pentru copil în acel moment. Am explicat subiectul în articolul despre când se taie cordonul ombilical.
Bancă privată sau donare?
Sunt două sisteme diferite.
| Bancă privată (familială) | Bancă publică (donare) | |
|---|---|---|
| Cine folosește proba | copilul sau familia lui | orice pacient compatibil |
| Cine plătește | familia, la recoltare și anual | sistemul public |
| Disponibilitate | oriunde lucrează banca | doar în maternitățile partenere |
| Șansa ca proba să fie folosită | mică | mai mare |
În România, stocarea se face mai ales prin bănci private. Posibilitatea donării există în puține locuri, așa că întreabă la maternitatea în care vei naște.
Mai multe societăți medicale de pediatrie și de obstetrică din lume privesc cu rezervă stocarea privată „ca asigurare”, atunci când în familie nu există o boală cunoscută, tocmai pentru că probabilitatea de folosire este mică. Ele încurajează donarea, acolo unde este posibilă. Asta nu înseamnă că stocarea privată este o greșeală. Înseamnă că e o alegere personală, pe care e bine să o faci cunoscând șansele reale, nu de teamă.
Ce întrebi banca înainte de a semna?
- Are acreditare de la Agenția Națională de Transplant și, eventual, acreditări internaționale?
- Unde se află laboratorul și cât durează transportul probei?
- Ce se întâmplă dacă proba are prea puține celule sau este contaminată? Se mai plătește?
- Câte probe eliberate de bancă au fost folosite efectiv în transplanturi?
- Ce se întâmplă cu proba dacă firma își încetează activitatea?
- Care sunt toate costurile, inclusiv taxa anuală și cea de eliberare a probei?
- Pe ce perioadă se încheie contractul și cui aparține proba după ce copilul împlinește 18 ani?
Nu trecem aici sume, fiindcă diferă de la o bancă la alta și se schimbă. Cere oferta în scris și compară costul total pe toată durata contractului.
Cât timp rezistă celulele congelate?
Celulele păstrate în azot lichid au fost folosite cu succes și după mai bine de 20 de ani de stocare. O limită maximă nu este cunoscută cu certitudine, pentru că metoda nu este suficient de veche.
Întrebări frecvente
Recoltarea celulelor stem doare?
Nu. Sângele se ia din cordon după ce acesta a fost tăiat, iar cordonul nu are nervi. Nici mama, nici copilul nu simt procedura.
Este obligatorie recoltarea celulelor stem la naștere?
Nu. Este o opțiune, iar hotărârea aparține părinților. Dacă nu se recoltează, cordonul și placenta sunt eliminate după naștere, ca de obicei.
Când trebuie să mă hotărăsc?
Din timp, de preferat în trimestrul al treilea, pentru că banca trebuie să îți trimită kitul de recoltare, iar medicul trebuie anunțat înainte de naștere.
Pot fi folosite celulele pentru alt membru al familiei?
Da, dacă există compatibilitate. Frații au șanse mai mari de a fi compatibili decât părinții.
Informațiile de mai sus sunt generale. Pentru situația familiei tale, mai ales dacă există boli de sânge la rude apropiate, cere părerea medicului care urmărește sarcina și a unui hematolog.