Divorţul în viaţa unei familii este un moment destul de neplăcut pentru fiecare membru al acesteia, dar cel mai dificil devine pentru copii. De aceea, părinţii trebuie să manevreze această situaţie cu mare grijă şi, de ce nu, pot apela si la sfatul unui psiholog.
Cele mai multe schimbări vor interveni la nivel emoţional. De asemenea, vârsta copiilor va justifica şi comportamentele aferente acestui proces, astfel dacă este vorba despre un copil preşcolar, el va o serie de semne precum: udatul patului în timpul nopţii, dureri de stomac sau de cap, stări de tristeţe ori furie, iar dacă aceste stări persistă pe o perioadă mai mare, este bine ca copilul să beneficieze de ajutor specializat.
Dacă este vorba de adolescenţi, în acest caz există o gamă largă de comportamente pe care aceştia le afişează şi le dobândesc având scuză drept divorţul. Scăderea notelor de la şcoală, deprinderea unor activităţi ilegale, chiulul, fuga de acasă, căpătarea unor vicii, etc. Adoptarea unui anumit stil de viaţă, devin mai timizi, trişti, melancolici, pot ajunge chiar la tentative de suicid.
În momentul în care se ia această decizie, părinţii trebuie să cântărească foarte bine efectele pe care divorţul îl va avea asupra copiilor. De cele mai multe ori, se produc schimbări evidente în viaţa copiilor: unul dintre părinţi nu va mai locui cu el, mutarea în altă casă sau alt oraş, schimbarea şcolii, a prietenilor şi a desprinderii de vechiul anturaj sau apariţia unei alte persoane în viaţa părintelui alături de care va locui. Ei bine, acest lucru nu este acceptat de către copii, crezând că noua persoană va încerca să îi ocupe locul celuilalt părinte.
Unii copii pot deveni agresivi, alţii, în schimb, se închid în ei şi dovedesc diferite simptome de tristeţe/suferinţă: se retrag din mediul social, au stări de plâns, se observă lipsa unei participări active în cadrul colectivului, lipsa apetitului de a învăţa, au afecţiuni repetate.
Psihologii recomandă o serie de sfaturi pe care părinţii ar trebui să le ia în considerare atunci când se pregătesc de un divorţ:
- Comunicarea deciziei copiilor de către ambii părinţi şi explicarea motivelor care au dus la această rupere, astfel încât copiii să înţeleagă şi să îşi exprime propriile întrebări şi să îşi primească răspunsurile aferente lor în prezenţa părinţilor.
- Părinţii au tendinţa, la început, să ascundă copiilor această decizie şi să le spună minciuni. Atenţie! Copiii au o mare sensibilitate şi spirit de observaţie şi îşi vor da seama că ceva nu este în regulă între părinţii lui.
- Evitarea conflictelor în faţa copiilor.
- Tensiunile ce apar în urma discuţiilor nu trebuie să aibă repercursiuni asupra copiilor, adică părinții nu trebuie să îşi manifeste nervii sau să îi certe fără motiv.
- Să se încerce ca în urma divorţului rutina copiilor să nu se schimbe prea mult.
- Cei mai mulţi părinţi tind să îşi vorbească de rău fostul partener. Acest lucru nu este tocmai favorabil, deoarece copiii nu vor mai şti pe cine să creadă şi se va ivi alt prilej de discuţie care nu este necesar, mai ales în această circumstanţă.
- Un plus pentru schimbarea relaţiilor este ca ambii parteneri să reuşească să se înţeleagă pe cale amiabilă în ceea ce priveşte demersurile pentru divorţ şi ce implică acesta. Se evită un stres destul de mare pentru copii.
- Ambii parteneri ar trebui să încurajeze copiii să aibă o relaţie adecvată părinte-copil, să îşi respecte părintele care nu mai locuieşte cu el, să îl iubească şi să îl aprecieze chiar dacă mama şi tata nu mai formează un cuplu…