5 jocuri care dezvoltă inteligența copiilor, pe vârste
· 6 min de citit
Jocurile care dezvoltă inteligența copiilor sunt cele în care copilul trebuie să țină minte, să compare, să plănuiască un pas înainte și să pună în cuvinte ce gândește. Nu ai nevoie de jucării scumpe pentru asta. Cele cinci jocuri de mai jos se joacă acasă, cu ce ai prin sertare, și fiecare exersează altceva.
O precizare cinstită, înainte de reguli. Niciun joc nu ridică inteligența unui copil ca un buton apăsat. Ce fac jocurile bune este să antreneze deprinderi pe care se sprijină învățarea de mai târziu, adică memoria de lucru, atenția, vocabularul, răbdarea de a încerca din nou. Contează mult și cu cine se joacă. Un adult care pune întrebări și lasă copilul să greșească valorează mai mult decât orice cutie cu piese.
1. Perechile, jocul de memorie cu cartonașe
Ai nevoie de perechi de cartonașe identice. Le poți desena chiar cu copilul, pe carton tăiat în pătrate, câte două cu același desen. Le așezi cu fața în jos, iar fiecare jucător întoarce două. Dacă se potrivesc, le păstrează și mai întoarce o dată. Dacă nu, le pune la loc și urmează celălalt.
Ce exersează: memoria vizuală și atenția la locul în care se află un lucru.
- La 3–4 ani începi cu șase până la opt cartonașe și desene foarte diferite între ele.
- La 5–6 ani ajungi la douăzeci și poți folosi desene apropiate, de pildă mai multe feluri de frunze.
- După 7 ani perechea poate fi o legătură, nu o copie. Cifra 6 se potrivește cu șase buline, cuvântul „câine” cu desenul lui.
Copiii mici bat adesea adulții la acest joc. Lasă-i să câștige pe bune, nu din politețe.
2. Ce lipsește de pe tavă
Pui pe o tavă cinci obiecte mărunte, cum ar fi o lingură, o cheie, o mașinuță, un nasture și o castană. Copilul se uită la ele cât numeri rar până la zece, apoi închide ochii. Iei un obiect și îl ascunzi. Când deschide ochii, trebuie să spună ce lipsește.
Ce exersează: memoria de scurtă durată, observația și vocabularul, fiindcă obiectele trebuie numite.
Jocul crește odată cu copilul. Adaugi obiecte, scoți două deodată sau doar le schimbi locul între ele. Pe la 6–7 ani îi poți cere să descrie obiectul dispărut fără să-i spună numele, iar tu să ghicești. Apoi faceți schimb. Copiii adoră să ascundă ei și să te vadă încurcat.
3. Povestea în lanț
Cineva începe cu o propoziție, de pildă „Într-o dimineață, un arici a găsit o umbrelă”. Următorul adaugă o propoziție care continuă povestea, și tot așa. Se joacă bine în mașină, la coadă, la masă.
Ce exersează: limbajul, imaginația și legătura dintre cauză și efect. Ca să continue, copilul trebuie să țină minte ce s-a spus și să găsească o urmare care are sens.
La 4–5 ani ajută două întrebări, „și apoi?” și „de ce?”. După 7 ani poți pune condiții. Povestea trebuie să cuprindă trei cuvinte alese dinainte sau să se încheie cu o propoziție anume. Cei care știu să scrie o pot nota și desena a doua zi. Jocul merge mână în mână cu cititul de seară, despre care am scris în de ce este bine să le citim povești copiilor seara.
4. Sortează și ghicește regula
Aduni o grămadă de obiecte mici, nasturi, capace, creioane colorate, piese de construit. Prima etapă e simplă, copilul le sortează după culoare, apoi după mărime, apoi după formă. A doua etapă e cea care contează. Tu faci două grămezi după o regulă pe care n-o spui, iar el trebuie s-o ghicească. Poate fi „cu găuri și fără găuri”, „rotunde și colțuroase”, „lucruri care plutesc și lucruri care se scufundă”.
Ce exersează: clasificarea, gândirea logică și flexibilitatea. Același nasture intră azi la „roșii” și mâine la „mari”, iar copilul învață că un lucru poate fi privit în mai multe feluri.
Cu preșcolarii mari treci la șiruri. Roșu, albastru, roșu, albastru, ce urmează? Apoi șiruri din trei elemente, apoi șiruri cu o greșeală ascunsă pe care trebuie s-o găsească. Sunt chiar exercițiile pe care se clădește matematica din clasele mici, doar că aici nu au aer de temă.
5. Jocurile de strategie pe tablă
Țintarul (moara), X și 0, dame, mai târziu șah. Toate cer același lucru. Copilul trebuie să se oprească o clipă și să se întrebe ce va face celălalt dacă el mută acolo.
Ce exersează: planificarea, răbdarea și stăpânirea de sine. A pierde fără să răstorni tabla e o lecție la fel de importantă ca a câștiga.
X și 0 merge de pe la 4–5 ani. Țintarul și damele se potrivesc la 6–7 ani, iar șahul poate începe în jurul aceleiași vârste, cu piese puține și reguli adăugate pe rând. Nu-l lăsa mereu să câștige. Joacă mai degrabă cu un handicap, fără o piesă sau două, și spune cu voce tare la ce te gândești când muți. Așa vede cum arată un plan.
Cum alegi jocul potrivit pentru copilul tău
Vârstele de mai sus sunt orientative. Copiii de aceeași vârstă se dezvoltă în ritmuri diferite, iar un joc prea greu îi face să renunțe la fel de repede ca unul prea ușor. Semnul bun este acela că reușește cam de două ori din trei și cere încă o tură.
Câteva repere care țin la orice joc:
- Zece, cincisprezece minute jucate cu chef fac mai mult decât o oră cu sila.
- Laudă efortul și ideea („te-ai gândit bine când ai mutat acolo”), nu rezultatul.
- Lasă-l să schimbe regulile din când în când. Cine inventează reguli gândește la fel de mult ca acela care le urmează.
- Jocul liber, fără nicio regulă, rămâne la fel de important. Despre el găsești mai multe în de ce trebuie să ne jucăm alături de cel mic.
Dacă vrei și variante pentru curtea blocului sau pentru vacanța la bunici, jocurile copilăriei merg foarte bine în grup. Pentru drumurile lungi, ai la îndemână ghicitorile pentru copii de 5, 6 și 7 ani.
Întrebări frecvente
De la ce vârstă pot începe jocurile de memorie?
De pe la 3 ani, cu puține cartonașe și desene ușor de deosebit. Înainte de această vârstă merg variante mai simple, de felul „unde am ascuns jucăria”, sub una din două căni.
Jocurile pe tabletă dezvoltă inteligența la fel de bine?
Unele aplicații exersează atenția sau logica, dar le lipsesc tocmai lucrurile care ajută cel mai mult la vârste mici, adică discuția cu un adult, obiectele pe care le poți atinge și așteptarea rândului. Pot fi o completare, cu timp limitat, nu un înlocuitor.
Cât timp ar trebui să se joace un copil astfel de jocuri?
Nu există o durată obligatorie. Câteva reprize scurte pe săptămână, în momente în care copilul e odihnit, sunt de ajuns. Dacă se plictisește, opriți-vă și reluați altă dată.
Ce fac dacă nu suportă să piardă?
E firesc până pe la 6–7 ani. Începeți cu jocuri în care sunteți în aceeași echipă, de pildă adunați împreună perechi „contra ceasului”. Arată-i și tu cum pierzi liniștit, apoi treceți treptat la jocuri cu adversar.