Tradiții și superstiții despre sarcină și copii și de unde provin
· 7 min de citit
Cele mai multe tradiții și superstiții despre sarcină și copii vin dintr-o vreme în care nașterea era primejdioasă, iar mulți copii nu apucau prima aniversare. Oamenii nu aveau ecografii și nici explicații, așa că au căutat reguli care să le dea impresia că țin lucrurile în mână. Unele dintre aceste reguli ascund un sfat practic. Altele sunt doar povești frumoase. Câteva pot face rău, dacă ajung să țină locul medicului.
Le-am strâns mai jos pe cele mai răspândite la noi, cu explicația pe care o dau etnologii și cu ce se știe astăzi. Obiceiurile diferă de la o regiune la alta, așa că bunica ta s-ar putea să le știe puțin altfel.
Superstiții din timpul sarcinii
| Ce se spune | De unde vine | Ce se știe azi |
|---|---|---|
| Sarcina nu se anunță în primele luni, că „se deoache” | Pierderile de sarcină erau, ca și acum, mai dese la început, iar tăcerea ferea femeia de gura satului | Cele mai multe pierderi de sarcină au loc în primul trimestru. Când dai vestea rămâne alegerea ta |
| Gravidei nu i se refuză nicio poftă, altfel copilul se naște cu un semn | Un fel de a obliga comunitatea să hrănească bine femeia însărcinată | Semnele din naștere nu au legătură cu mâncarea. Poftele sunt puse pe seama schimbărilor hormonale |
| Dacă gravida fură ceva și se atinge, copilul va avea un semn de forma acelui lucru | O explicație la îndemână pentru petele de pe piele și o lecție de morală | Nicio legătură. Semnele din naștere se formează fără vreo vină a mamei |
| Burta ascuțită anunță băiat, cea rotundă fată | Nevoia de a ghici, când nu exista altă cale | Forma abdomenului ține de mușchi, de poziția fătului și de numărul sarcinilor. Sexul se vede la ecografie |
| Arsurile la stomac înseamnă copil cu mult păr | Observație populară veche | Arsurile sunt obișnuite în sarcină, cu sau fără păr. Un studiu mic a găsit o potrivire, dar nu e o regulă |
| Nu ridica mâinile deasupra capului, că se înfășoară cordonul după gât | Teama de un lucru văzut de moașe la naștere, fără altă explicație | Cordonul se înfășoară din cauza mișcărilor fătului, nu ale mamei |
| Nu te tunde cât ești însărcinată, că îi scurtezi copilului zilele ori norocul | Părul era socotit purtător de putere și de noroc | Tunsul nu are niciun efect asupra sarcinii |
| Nu pregăti hăinuțe și pătuț înainte de naștere | Protecție în fața unei pierderi, într-o vreme cu mortalitate mare | Astăzi, majoritatea părinților pregătesc din timp cele necesare |
| Să nu te uiți la lucruri urâte, că va semăna copilul cu ele | Credința veche că ceea ce vede mama se „întipărește” în copil | Nu există o asemenea legătură. Stresul puternic și îndelungat merită însă discutat cu medicul |
Despre cordon, fiindcă este una dintre temerile care sperie cel mai tare, am scris pe larg în cordonul ombilical în jurul gâtului, riscuri.
Obiceiuri de după naștere
Ața roșie și deochiul
Firul roșu legat la încheietura copilului, ori funda roșie prinsă de cărucior, trebuie să-l apere de deochi, adică de privirea care face rău, cu voie sau fără voie. Credința în deochi este foarte veche și se întâlnește în toată zona Mediteranei și a Balcanilor. Roșul, culoarea sângelui și a vieții, era socotit apărător.
Firul în sine nu strică. Ai grijă doar să nu strângă și să nu ajungă în gura copilului. Strică atunci când febra, plânsul neobișnuit ori refuzul hranei sunt puse pe seama deochiului și drumul la medic se amână.
Cele 40 de zile
Se spune că lăuza și copilul nu ies din casă și nu primesc musafiri patruzeci de zile. Tradiția are și o parte bisericească. Potrivit rânduielii ortodoxe, la patruzeci de zile mama vine cu pruncul la biserică, pentru o rugăciune anume.
Aici se vede bine sâmburele practic. Primele șase săptămâni sunt și perioada în care corpul femeii se reface după naștere, iar nou-născutul este mai expus la infecții. Regula le dădea amândurora odihnă și îi ținea departe de aglomerație. Azi, medicii nu cer izolare completă. Plimbările în aer liber sunt binevenite, iar vizitele se cuvin doar rărite și făcute de oameni sănătoși.
Ursitoarele
În a treia noapte după naștere (în unele locuri, a șaptea) vin trei ursitoare și hotărăsc soarta copilului. Li se pregătea o masă cu pâine, sare, vin și bani, ca să fie îmbunate. Obiceiul este pus de etnologi în legătură cu vechile zeițe ale destinului, Moirele la greci și Parcele la romani. Astăzi a rămas mai ales ca moment de petrecere la botez.
Prima baie și scalda de după botez
În apa primei băi se puneau busuioc, flori, un bănuț, uneori un ou sau puțin lapte, fiecare cu rostul lui. Busuiocul era pentru noroc, banul pentru bogăție, florile pentru frumusețe. A doua zi după botez, nașa face „scalda”, iar apa se aruncă la rădăcina unui pom.
Ca joc simbolic, obiceiul e frumos. Practic, pielea nou-născutului este sensibilă, iar pediatrii recomandă pentru baie apă curată. Florile pot fi puse lângă cădiță, nu în ea. Despre botez și nași găsești mai multe în botezul copiilor în religia creștin-ortodoxă și în cum alegem nașii bebelușului.
Tăierea moțului și ruperea turtei
La un an, în multe zone ale țării, nașul taie băiatului o șuviță de păr, iar fetei i se rupe turta deasupra capului. Apoi i se pune în față o tavă cu obiecte, de pildă o carte, un creion, bani, chei, o oglindă. Se spune că primele trei lucruri pe care le apucă îi arată înclinațiile.
Obiceiul este un rit de trecere, de la prunc la copil. Tava nu prezice nimic. Copilul de un an apucă lucrul cel mai colorat ori cel mai aproape de mână.
Numele și norocul
Multe credințe se leagă și de nume. Copilul primea numele sfântului din ziua nașterii, ca să aibă ocrotitor, ori numele unui bunic, ca să ducă neamul mai departe. În unele sate, un copil bolnăvicios era „vândut” simbolic pe fereastră și i se schimba numele, de obicei în Lupu sau Ursu, ca boala să nu-l mai găsească.
Obiceiul numelui de sfânt se păstrează și azi. Dacă ești la capitolul acesta, vezi cum alegi numele copilului sau caută direct în dicționarul de nume.
Cum te porți cu superstițiile celor din jur
Rudele care îți spun să nu ridici mâinile sau să nu te tunzi o fac, de cele mai multe ori, din grijă. Nu ai de ce să te cerți pentru fiecare. Poți păstra obiceiurile care îți plac și nu fac rău, cum sunt ața roșie, masa ursitoarelor sau tava de la un an, și poți refuza liniștit ce te încurcă.
Limita este sănătatea. Tot ce ține de alimentație, de simptome, de îngrijirea nou-născutului ori de tratamente se hotărăște cu medicul care urmărește sarcina sau cu pediatrul, nu după cum se spune din bătrâni. Rândurile de aici sunt informative și nu țin locul unui consult.
Întrebări frecvente
Este adevărat că forma burții arată sexul copilului?
Nu. Forma abdomenului depinde de tonusul mușchilor, de poziția fătului și de constituția mamei. Sexul copilului se află la ecografie sau prin analize recomandate de medic.
De ce se leagă ață roșie la mâna bebelușului?
Potrivit credinței populare, îl apără de deochi. Obiceiul este foarte vechi și răspândit în Balcani. Nu are efect medical, iar dacă îl păstrezi, firul nu trebuie să strângă și nici să poată fi înghițit.
Chiar nu am voie să ies din casă 40 de zile după naștere?
Este o tradiție, nu o regulă medicală. Odihna și ferirea de aglomerație sunt de folos în primele săptămâni, dar plimbările sunt de obicei încurajate. Întreabă medicul ce ți se potrivește.
Ce înseamnă tăierea moțului?
Este un obicei făcut la împlinirea unui an, care marchează trecerea de la prunc la copil. Nașul taie o șuviță din părul băiatului, iar copilul alege apoi obiecte de pe o tavă, despre care se spune, în joacă, că îi arată viitorul.