Sari la conținut
Bebee
Top nume

Cum alegi numele copilului fără să regreți mai târziu

· 7 min de citit

Dacă te întrebi cum alegi numele copilului fără să te răzgândești după un an, răspunsul scurt e că îl pui la probă înainte să-l scrii pe certificat. Un prenume bun sună firesc lângă numele de familie, are un sens pe care îl poți povesti copilului și nu-i face viața grea la școală sau în străinătate. Mai jos sunt nouă verificări, în ordinea în care le fac de obicei părinții. Exemplele sunt o selecție a redacției, luate din dicționarul nostru de prenume, nu un clasament.

1. Spune-l cu voce tare, lângă numele de familie

Pe hârtie, aproape orice nume arată bine. Rostit, lucrurile se schimbă. Spune prenumele întreg, cu numele de familie, de zece ori la rând, așa cum îl va striga învățătoarea la catalog.

Câteva lucruri se aud imediat. Un nume de familie lung, de trei sau patru silabe, cere de obicei un prenume scurt, cum sunt Ana, Luca sau Vlad. Un nume de familie scurt duce fără efort un prenume amplu, de felul lui Anastasia sau Sebastian. Ai grijă și la întâlnirea dintre sunete: când prenumele se termină în aceeași literă cu care începe numele de familie, cele două se lipesc și se înțeleg greu la telefon.

2. Află ce înseamnă și de unde vine

Copilul te va întreba, mai devreme sau mai târziu, de ce îl cheamă așa. E plăcut să ai un răspuns. Sofia înseamnă „înțelepciune” în greacă, Victor este cuvântul latinesc pentru „învingător”, iar Daria vine din persană.

Verificarea are și un rost practic. Unele nume sună frumos și au un sens pe care nu l-ai fi ales, iar altele au o origine nesigură, despre care circulă pe internet explicații inventate. Citește pagina numelui înainte să te hotărăști și ține minte că sensul e o poveste de spus copilului, nu o prevestire.

3. Gândește-te la diminutive și la porecle

Numele de pe certificat și numele de zi cu zi sunt rareori același. Alexandru devine Alex, Sandu sau Andu, Ecaterina devine Cati sau Catinca, iar pe Teodor îl vor striga Teo. Dacă nu-ți place deloc forma scurtă, e bine să știi de pe acum, fiindcă ea va fi folosită oricum de colegi.

Încearcă și exercițiul invers: ce rimează cu numele și ce poreclă ar scoate din el un copil de zece ani? Nu poți preveni totul, dar poți evita rimele evidente.

4. Verifică inițialele și scrierea

Scrie inițialele pe o foaie, în ordinea prenume, al doilea prenume, nume de familie. Uneori formează un cuvânt pe care nu-l vrei brodat pe un ghiozdan.

Apoi uită-te la litere. Prenumele cu diacritice, cum sunt Ștefan, Rareș sau Mădălina, sunt frumoase și vechi, însă în actele din străinătate și în multe formulare online apar fără semne. Nu e un motiv să renunți la ele. E doar un lucru de știut dacă familia are planuri de plecare. La fel de mult contează varianta de scriere: între Alexia și Alexya, între Eric și Erik, copilul va corecta o viață întreagă forma pe care o alegi mai neobișnuită.

5. Uită-te în calendar

În multe familii românești, ziua numelui se ține aproape la fel de serios ca ziua de naștere. Dacă tradiția contează la voi, verifică dacă numele are un sfânt și când cade sărbătoarea. Ioana și Ion își serbează numele pe 7 ianuarie, Andrei pe 30 noiembrie, iar Elena pe 21 mai.

Sunt și nume fără zi în calendar, de pildă Mircea sau Raluca. Nu e nimic în neregulă cu ele. Purtătorii lor sărbătoresc doar ziua de naștere, iar mulți părinți adaugă un al doilea prenume de sfânt tocmai pentru onomastică.

6. Cântărește moda

Numele foarte la modă au un avantaj limpede: sună actual și nu surprind pe nimeni. Au și un cost. Copilul poate ajunge într-o grupă de grădiniță cu încă doi colegi care se cheamă la fel și va fi strigat mereu cu inițiala numelui de familie.

Nu există o regulă aici. Dacă îți place un nume răspândit, alege-l liniștit, el e răspândit pentru că e frumos. Dacă vrei ceva mai rar, caută printre numele vechi românești care se aud tot mai puțin, cum sunt Smaranda sau Toma, înainte să inventezi o formă nouă.

7. Hotărăște dacă pui unul sau două prenume

Două prenume rezolvă elegant multe neînțelegeri din familie: unul ales de părinți, unul de la bunici sau de la nași. Regula care funcționează aproape mereu este un prenume scurt lângă unul lung, cu accente diferite. Maria merge cu aproape orice, de aceea apare atât de des pe locul al doilea.

Ține cont că în viața de zi cu zi se folosește, de regulă, un singur prenume. Pune-l primul pe cel cu care vrei să fie strigat copilul, altfel îl va explica la fiecare ghișeu. Prea multe prenume sau unele foarte lungi devin incomode în acte și pe formulare.

8. Potrivește-l cu numele fraților

Frații sunt strigați împreună ani de zile. Nu trebuie să aibă nume asortate, dar e bine să nu se confunde. Două nume care încep cu aceeași silabă și au aceeași lungime se amestecă ușor când chemi copiii la masă.

Ajută și un stil comun. Un nume clasic lângă unul foarte modern nu e o greșeală, însă Matei și Ilinca sună ca frate și soră fără nicio explicație.

9. Lasă-l o săptămână la probă

Ultima verificare e cea mai simplă. Folosiți numele acasă timp de o săptămână, doar între voi. Vorbiți despre copil cu numele acela, scrieți-l pe o listă de pe frigider, spuneți-l când sunteți obosiți și când sunteți veseli.

Dacă după șapte zile vă e la fel de drag, e un semn bun. Dacă unul dintre voi strâmbă din nas de fiecare dată, mai bine aflați acum.

Greșelile pe care le regretă cel mai des părinții

Câteva regrete se aud mai des decât altele:

  • numele ales în grabă, la maternitate, sub presiunea rudelor;
  • o scriere neobișnuită a unui nume obișnuit, care trebuie dictată literă cu literă;
  • un nume luat dintr-un serial, care a ieșit din modă odată cu serialul;
  • un prenume ales numai pentru că „poartă noroc” sau „aduce succes”.

Despre ultimul punct, o precizare cinstită. Tradiția populară și numerologia leagă numele de trăsături de caracter, iar aceste interpretări sunt plăcute de citit. Numele nu hotărăște însă soarta nimănui. Un copil ajunge cine ajunge prin felul în care e crescut și prin ce face el, nu prin literele din certificat.

Cum alegi numele copilului când părinții nu se înțeleg

Se întâmplă în aproape orice familie. O metodă care dă rezultate: fiecare părinte scrie separat zece nume, apoi comparați listele. Numele care apar pe amândouă intră în finală. Dacă nu se potrivește niciunul, fiecare taie de pe lista celuilalt numele pe care nu le-ar accepta în niciun caz și discutați doar ce rămâne.

Bunicii și nașii pot fi ascultați, dar hotărârea e a părinților. Un al doilea prenume e, de multe ori, locul potrivit pentru dorința lor.

Întrebări frecvente despre alegerea numelui

Când trebuie să fie hotărât numele?

Numele se trece în certificatul de naștere la înregistrarea copilului la starea civilă. Mulți părinți se hotărăsc cu câteva luni înainte de naștere și păstrează o variantă de rezervă până îl văd pe copil.

Poate fi refuzat un prenume la starea civilă?

Da, în România ofițerul de stare civilă poate refuza prenumele indecente sau ridicole, care i-ar face rău copilului. Pentru un nume obișnuit sau pentru unul rar, dar firesc, nu vei avea nicio problemă.

E mai bine un nume rar sau unul răspândit?

Nu există un răspuns valabil pentru toți. Un nume răspândit e ușor de scris și de ținut minte, unul rar îl deosebește pe copil de colegi. Contează mai mult să sune bine cu numele de familie și să vă placă amândurora.

Trebuie ca numele să fie al unui sfânt?

Nu este obligatoriu. Unele familii țin la un nume din calendar pentru onomastică și pentru botez, altele aleg liber. Dacă vrei și una, și alta, pune numele de sfânt pe locul al doilea.

Citește și

Produse pentru copii

Cookies & confidențialitate

Folosim cookies și tehnologii similare pentru a oferi o experiență optimă, a măsura traficul și a personaliza conținutul. Poți accepta tot, refuza tot, sau alege ce permiți. Detalii

Setări cookies