Cele mai importante drepturi ale copilului în România
· 6 min de citit
În România, orice persoană care nu a împlinit 18 ani are drepturi proprii, recunoscute prin lege: dreptul la un nume și la o identitate, dreptul de a crește în familie, dreptul la sănătate și la educație, dreptul de a fi protejată de orice formă de violență și dreptul de a-și spune părerea în lucrurile care o privesc. Ele sunt prevăzute în Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, adoptată în 1989 și ratificată de România în 1990, și în Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului.
Mai jos le-am luat pe rând, cu exemple din viața obișnuită. Textul nu ține loc de consultanță juridică; legile se modifică, iar pentru o situație anume merită să întrebi la instituțiile din finalul articolului.
Principiul care le leagă pe toate
Legea cere ca orice decizie care privește un copil, luată de părinți, de școală, de medici, de autorități sau de instanță, să urmărească interesul superior al copilului. Nu comoditatea adulților, nu orgoliul unuia dintre părinți, nu regulamentul unei instituții. Al doilea principiu este nediscriminarea: drepturile sunt aceleași indiferent de sex, etnie, religie, starea de sănătate sau situația materială a familiei.
Zece drepturi explicate pe scurt
1. Dreptul la nume și la identitate
Copilul are dreptul să fie înregistrat imediat după naștere, să aibă un nume și o cetățenie și să își cunoască, pe cât posibil, părinții. Certificatul de naștere este primul document de care depind toate celelalte. Părinții aleg prenumele, iar ofițerul de stare civilă poate refuza unul indecent sau ridicol. Dacă ești încă la capitolul acesta, în dicționarul nostru de nume găsești sensul și originea fiecărui prenume.
2. Dreptul de a crește alături de părinți
Copilul nu poate fi despărțit de părinți împotriva voinței lor decât în situații prevăzute de lege și numai cu hotărârea unei instanțe sau, în regim de urgență, a autorităților de protecție. Amândoi părinții răspund de creșterea lui.
3. Dreptul de a păstra legătura cu ambii părinți
După despărțire sau divorț, copilul are dreptul să își vadă și să vorbească cu părintele la care nu locuiește, precum și cu bunicii și cu alte rude apropiate. Este dreptul copilului, nu o favoare pe care un părinte i-o face celuilalt. Despre ce simt copiii în aceste situații am scris în cum îi afectează divorțul pe copii.
4. Dreptul la sănătate
Copiii beneficiază de asigurare de sănătate fără plata contribuției, de înscriere la un medic de familie, de vaccinările din programul național și de tratament. Tot aici intră dreptul la informații despre sănătate potrivite vârstei.
5. Dreptul la educație
Învățământul de stat este gratuit, iar o parte din el este obligatorie. Copilul are dreptul la o educație care să îi dezvolte aptitudinile și personalitatea, iar copilul cu cerințe educaționale speciale are dreptul la sprijin în școală.
6. Dreptul de a fi protejat de violență, abuz și neglijare
Legea interzice pedepsele fizice și tratamentele umilitoare în orice loc: acasă, la școală, la grădiniță, în centre. O palmă „educativă” nu este un drept al părintelui. Neglijarea, adică lipsa hranei, a îngrijirii medicale sau a supravegherii, este la rândul ei o formă de încălcare a drepturilor copilului. Despre alternativele la pedeapsă găsești idei în articolul despre pedeapsă văzută de un psiholog.
7. Dreptul de a fi ascultat
Copilul capabil să își formeze o părere are dreptul să o spună în orice problemă care îl privește, iar adulții au datoria să țină seama de ea, potrivit vârstei și maturității lui. În procedurile judiciare sau administrative care îl privesc, de exemplu la stabilirea locuinței după divorț, copilul care a împlinit 10 ani este ascultat în mod obligatoriu. Poate fi ascultat și un copil mai mic, dacă instanța consideră necesar.
8. Dreptul la joacă, odihnă și timp liber
Pare cel mai mărunt dintre drepturi și este printre cele mai des încălcate. Un program cu teme până târziu și activități în fiecare zi a săptămânii nu lasă loc pentru joaca liberă, de care un copil are nevoie ca să se dezvolte.
9. Dreptul la viață privată și la propria imagine
Copilul are dreptul la respectarea vieții intime și familiale. Folosirea imaginii lui în spațiul public are nevoie de acordul părinților și, în funcție de vârstă, de al lui. Merită să te gândești la asta înainte de a posta fotografii cu el pe rețelele sociale: ce pui azi rămâne acolo și când va avea 15 ani.
10. Dreptul de a fi protejat de exploatare
Copilul nu poate fi pus la munci care îi afectează sănătatea, școala sau dezvoltarea. Angajarea cu contract de muncă este permisă de regulă de la 16 ani, iar de la 15 ani numai cu acordul părinților și pentru activități potrivite vârstei. Cerșetoria, traficul și orice formă de exploatare sexuală sunt infracțiuni.
Pe lângă acestea, legea mai prevede dreptul la un nivel de trai decent, dreptul la prestații sociale precum alocația de stat și drepturi suplimentare pentru copiii cu dizabilități. Cuantumul alocațiilor și al indemnizațiilor se schimbă des, așa că sumele la zi se verifică la agenția județeană pentru plăți și inspecție socială.
Drepturile vin la pachet cu responsabilitățile părinților
Legea vorbește despre autoritatea părintească, pe care părinții o exercită împreună și în interesul copilului. Asta înseamnă să îl crești, să îl supraveghezi, să îi asiguri hrană, locuință, îngrijire medicală și școală, dar și să îl implici în decizii pe măsură ce crește. Drepturile copilului nu îi iau părintelui autoritatea. Îi arată doar cum să o folosească.
Unde ceri ajutor
- 119 este numărul gratuit la care se pot semnala cazurile de abuz, neglijare sau exploatare a unui copil.
- 116 111, Telefonul Copilului, este o linie gratuită de consiliere pentru copii și părinți.
- 112 pentru orice situație în care un copil se află în pericol imediat.
- Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) din județ sau din sectorul în care locuiești.
- Serviciul de asistență socială al primăriei.
- Avocatul Copilului, din cadrul instituției Avocatul Poporului, pentru situațiile în care o autoritate nu își face treaba.
Dacă ești martor la un abuz, poți sesiza și fără să fii rudă cu copilul. Pentru părinții care trec printr-o despărțire, am adunat câteva repere practice în ghidul unui părinte divorțat.
Întrebări frecvente
Până la ce vârstă este cineva considerat copil?
Până la împlinirea vârstei de 18 ani. Drepturile prevăzute de lege se aplică tuturor persoanelor sub această vârstă.
Care este legea drepturilor copilului în România?
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, completată de Codul civil și de Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, pe care România a ratificat-o în 1990.
Este permisă bătaia ca metodă de educație?
Nu. Legea interzice pedepsele fizice și tratamentele umilitoare aplicate copilului, oriunde s-ar afla el și oricine le-ar aplica, inclusiv părinții.
De la ce vârstă este ascultat copilul de judecător?
Ascultarea este obligatorie de la 10 ani în procedurile care îl privesc. Instanța poate asculta și un copil mai mic, dacă apreciază că e nevoie.