Sari la conținut
Bebee
Copii

Cum pedepsim copiii educativ, 10 metode potrivite pe vârste

· 6 min de citit

Ca să fie educativă, o pedeapsă trebuie să se potrivească cu vârsta copilului: cel mic are nevoie de urmări imediate și scurte, cel mare de consecințe pe care le poate înțelege și negocia. Aceeași metodă care dă roade la șapte ani este inutilă la doi și jignitoare la paisprezece. De aici pleacă cele mai multe nemulțumiri ale părinților care spun „am încercat tot și nu merge”.

Înainte de vârste, două lucruri valabile mereu. Pedeapsa fizică este interzisă prin lege în România și, pe deasupra, nu învață copilul nimic în afară de frică. Iar scopul oricărei metode de mai jos este ca el să priceapă ce are de făcut altfel, nu să sufere.

Un tabel pentru orientare

Vârsta Ce înțelege copilul Metode potrivite
1–3 ani Doar ce se întâmplă pe loc Redirecționare, mediu sigur, „nu” scurt
3–6 ani Legătura simplă faptă–urmare Alegeri, timp de liniștire, consecință imediată
6–10 ani Reguli, dreptate, promisiuni Consecințe logice, reparare, privilegii
10 ani și peste Argumente, urmări pe termen lung Reguli negociate, înțelegeri, responsabilitate

Vârstele sunt orientative. Copiii se maturizează în ritmuri diferite, iar un copil obosit sau flămând coboară, pentru o vreme, cu o treaptă.

De la 1 la 3 ani

La vârsta aceasta nu poate fi vorba de pedeapsă în sensul obișnuit. Copilul mic nu este neascultător, ci curios, iar autocontrolul abia începe să se formeze.

  1. Redirecționarea. Trage de coada pisicii? Îl iei de acolo și îi dai altceva de făcut cu mâinile. Aruncă mâncarea? Masa s-a încheiat. Explicațiile lungi nu au cum să ajungă la el.

  2. Mediul pregătit. Decât să spui „nu” de patruzeci de ori pe zi, mai bine pui sus ce se sparge și ce e periculos. Mai puține interdicții înseamnă că cele rămase sunt auzite.

  3. Un „nu” scurt, cu gest. Pentru câteva lucruri neschimbate, cum ar fi priza, aragazul și lovitul, spui ferm „nu, doare” și îl oprești cu blândețe. De fiecare dată la fel. Repetarea face treaba, nu tonul ridicat.

Crizele de furie de la doi ani nu se pedepsesc. Rămâi aproape, ai grijă să nu se lovească și aștepți să treacă.

De la 3 la 6 ani

Acum copilul leagă fapta de urmare, dacă urmarea vine repede. Peste o oră a uitat de ce e supărat tatăl lui.

  1. Alegerea între două variante. „Te îmbraci singur sau te ajut eu?” Evită o mulțime de conflicte, fiindcă preșcolarul vrea mai ales să hotărască și el ceva.

  2. Timpul de liniștire. Câteva minute într-un loc calm, după ce a lovit sau a aruncat cu lucruri. Scurt, fără ceartă pe drum, urmat de o îmbrățișare și de o frază: „Când ești furios, îmi spui. Nu lovești.”

  3. Consecința imediată și legată de faptă. A stropit intenționat în baie: șterge pe jos cu tine. Nu a strâns cuburile după ce i-ai cerut de două ori: cuburile stau pe dulap până mâine. Amenințările pe care nu le poți ține, de felul „nu mai vezi desene niciodată”, îl învață doar că vorbele tale nu au urmări.

De la 6 la 10 ani

Școlarul are un simț ascuțit al dreptății. Acceptă o consecință dacă o consideră corectă și se revoltă dacă i se pare arbitrară.

  1. Consecințele logice, știute dinainte. Temele nefăcute până la șase seara înseamnă că nu mai rămâne timp de joacă pe calculator în ziua aceea. Regula e anunțată o dată și apoi aplicată fără discuții aprinse. Nu tu îl pedepsești; el a ales.

  2. Repararea. I-a stricat fratelui construcția din piese: îl ajută să o refacă. A mințit: discutați ce l-a făcut să mintă și cum poate recâștiga încrederea. La vârsta aceasta, a îndrepta răul făcut îl învață mai mult decât orice interdicție.

  3. Retragerea unui privilegiu, pe termen scurt. O seară fără ecrane, o ieșire amânată. Tocmai durata mică dă efectul; pedepsele de săptămâni întregi se uită sau se negociază până dispar, iar copilul pricepe că nu trebuie luate în serios.

De la 10 ani în sus

Preadolescentul și adolescentul nu mai pot fi conduși cu aceleași pârghii. Dacă încerci, obții fie supunere de fațadă, fie război.

  1. Regulile negociate și înțelegerile. Stați jos și stabiliți împreună: ora de venit acasă, timpul pe telefon, treburile lui. Stabiliți tot împreună ce se întâmplă dacă înțelegerea e încălcată. A întârziat o oră fără să anunțe? Săptămâna viitoare vine cu o oră mai devreme. Când își ține cuvântul, primește mai multă libertate. Așa învață că încrederea se câștigă și se poate pierde.

La vârsta aceasta contează mult și tonul. O observație făcută între patru ochi este primită. Aceeași observație făcută în fața prietenilor este o umilire pe care o va ține minte. Alte idei pentru această etapă sunt în articolul despre metode de a interacționa cu adolescenții.

Greșeli care strică orice metodă

  • Pedeapsa dată la nervi, mai aspră decât fapta. Dacă ai spus ceva exagerat, poți reveni: „Eram furios. Consecința corectă este alta.”
  • Lipsa de consecvență între o zi și alta sau între mama și tata.
  • Pedeapsa pentru accidente. Un pahar vărsat din neatenție nu e neascultare.
  • Pedeapsa pentru emoții. Are voie să fie furios sau trist; nu are voie să lovească.
  • Morala lungă adăugată peste consecință. Una dintre ele ajunge.

Întrebări frecvente

Este colțul o pedeapsă bună?

Sub forma unui timp scurt de liniștire, anunțat calm, poate fi util între trei și șase-șapte ani. Statul îndelungat la colț, cu fața la perete, ca formă de rușinare, nu educă.

Ce fac dacă frații se poartă diferit la aceeași pedeapsă?

E normal. Copiii au temperamente diferite și vârste diferite. Regulile casei sunt aceleași pentru toți, dar felul în care le aplici se adaptează fiecăruia.

Pot folosi recompense în loc de pedepse?

Atenția și lauda concretă pentru purtarea bună sunt foarte eficiente. Recompensele materiale pentru orice lucru obișnuit duc însă la târguială: „ce primesc dacă îmi fac patul?”.

Când cer ajutorul unui psiholog?

Când comportamentele dificile sunt dese și intense, durează de luni întregi, apar și la școală sau când simți că îți pierzi des cumpătul. Un specialist poate vedea ce stă în spate; vezi și pedeapsa din perspectiva unui psiholog.

Dacă vrei metodele descrise una câte una, fără împărțirea pe vârste, citește și cele 10 metode educative de disciplinare. Iar pentru cealaltă jumătate a educației, cea plăcută, vezi de ce trebuie să ne jucăm alături de cel mic.

Citește și

Produse pentru copii

Cookies & confidențialitate

Folosim cookies și tehnologii similare pentru a oferi o experiență optimă, a măsura traficul și a personaliza conținutul. Poți accepta tot, refuza tot, sau alege ce permiți. Detalii

Setări cookies