10 metode de a interacționa mai ușor cu adolescenții
· 6 min de citit
Cu un adolescent comunici mai ușor atunci când vorbești mai puțin și asculți mai mult, când alegi momentele în care el este dispus să stea de vorbă și când păstrezi câteva reguli clare în loc de o sută de observații pe zi. Pare simplu. În practică e greu, pentru că exact la vârsta la care are mai multă nevoie de tine, copilul tău face tot ce poate ca să pară că nu are.
Nu e nimic personal în asta. La pubertate și după ea, creierul trece printr-o reorganizare amplă, iar zonele care țin de autocontrol și de planificare se maturizează ultimele. Între timp, părerea prietenilor ajunge să cântărească enorm, iar nevoia de independență crește. Un adolescent care te contrazice își face, într-un fel, treaba de adolescent.
Cele zece metode de mai jos sunt grupate după trei momente: când asculți, când vorbești și când pui limite.
Când asculți
1. Fii disponibil la orele lui, nu la ale tale
Adolescenții rar vorbesc când îi întrebi „cum a fost la școală?”. Se deschid seara târziu, în mașină, când gătești sau când faceți ceva împreună și nu trebuie să vă priviți în ochi. Dacă apare în pragul ușii la unsprezece noaptea și începe o poveste, lasă telefonul. S-ar putea să fie singura fereastră din săptămâna aceea.
2. Ascultă până la capăt
Cel mai greu lucru pentru un părinte este să nu sară cu soluția. Când îți povestește o ceartă cu un prieten, de cele mai multe ori nu vrea un plan, ci pe cineva care să înțeleagă. O întrebare ajută: „Vrei să te ajut cu o idee sau doar să te ascult?”.
3. Ia-i în serios lucrurile care ție ți se par mărunte
O despărțire după trei săptămâni, o notă, un comentariu răutăcios pe internet. Pentru el sunt uriașe. Dacă le minimalizezi cu „o să-ți treacă”, învață că nu are rost să îți mai spună. Când va veni ceva cu adevărat grav, nu vei afla.
Când vorbești
4. Scurtează predicile
După primele două fraze, nu te mai aude. Spune ce ai de spus în treizeci de secunde și oprește-te. Un mesaj scurt, repetat calm de câteva ori în luni diferite, lasă urme mai adânci decât o oră de morală.
5. Vorbește despre tine, nu despre el
„Mă îngrijorez când nu răspunzi la telefon după zece seara” se aude altfel decât „ești iresponsabil”. Prima frază descrie o problemă care se poate rezolva. A doua pune o etichetă, iar etichetele nasc apărare.
6. Cere-i părerea și ține cont de ea
Unde mergeți în vacanță, ce se mănâncă duminică, cum se împart treburile din casă. Un adolescent care simte că are un cuvânt de spus în lucrurile mici acceptă mai ușor să nu-l aibă pe ultimul în cele mari. E și un exercițiu bun: așa învață să argumenteze fără să strige.
7. Recunoaște când ai greșit
Ai țipat, ai tras o concluzie pripită, i-ai citit mesajele. Spune „am greșit, îmi pare rău”. Nu îți pierzi autoritatea. Îi arăți cum se repară o relație, lucru pe care îl va folosi toată viața.
Când pui limite
8. Puține reguli, explicate și negociate
Alege ce contează cu adevărat: siguranța, școala, respectul în casă. Pentru acestea, regulile sunt ferme și cunoscute dinainte, cu tot cu urmări. Restul, de la tunsoare la ordinea din cameră, poate fi lăsat în seama lui. Dacă te lupți pentru fiecare lucru, nu mai ai credit când chiar e nevoie.
Regulile primesc mai multă ascultare când el a participat la stabilirea lor. Ora de întors acasă, de pildă, se poate discuta: ce propune el, ce propui tu, unde vă întâlniți. Și se poate revizui pe măsură ce își dovedește seriozitatea.
9. Respectă-i intimitatea, dar rămâi atent
Bate la ușă. Nu-i citi jurnalul și nu-i umbla prin telefon pe ascuns; dacă află, încrederea se reface greu. Asta nu înseamnă că te retragi cu totul. Vrei să știi cu cine își petrece timpul, pe unde umblă și cum îi merge, iar căile cele mai bune sunt conversația și o casă în care prietenii lui sunt bineveniți. Dacă bănuiești că grupul îl trage în jos, vezi articolul despre adolescentul intrat într-un anturaj negativ.
10. Păstrați ceva al vostru
Un serial urmărit împreună, drumul de sâmbătă la bunici, clătitele de duminică, o tură cu bicicleta. Nu trebuie să fie nimic spectaculos și nu trebuie folosit pentru discuții serioase. Rostul lui este să existe un loc unde nu vă certați. Legătura se ține din astfel de obiceiuri mărunte, nu din conversații mari.
Subiectele grele
Despre alcool, fumat, droguri, sex și siguranța pe internet nu se vorbește o singură dată, la masă, cu ton solemn. Se vorbește pe bucăți, de câte ori apare prilejul: o știre, o scenă dintr-un film, o întâmplare de la școală. Întreabă-l ce crede el înainte să îi spui ce crezi tu. Vei afla cât știe deja și unde are informații greșite. Câteva repere pentru una dintre aceste discuții sunt în articolul despre cum vorbim cu adolescenții despre viața sexuală.
Spune-i, limpede, că te poate suna oricând să îl iei de undeva, fără interogatoriu pe loc. Discuția o aveți a doua zi. Mulți adolescenți rămân în situații periculoase doar de teama reacției de acasă.
Când e mai mult decât o fază
Toanele, ușa închisă și ochii dați peste cap țin de vârstă. Alte semne cer atenție: tristețe sau iritare care durează săptămâni, renunțarea la prieteni și la lucrurile care îi plăceau, schimbări mari de somn ori de poftă de mâncare, scăderea bruscă a notelor, vorbe despre lipsa de rost sau despre a-și face rău. În aceste situații, cere ajutorul unui psiholog sau al medicului. Dacă vorbește despre sinucidere ori se rănește singur, nu aștepta. Despre una dintre dificultățile frecvente ale vârstei poți citi în articolul despre anxietatea socială la adolescenți.
Întrebări frecvente
De ce nu mai vorbește adolescentul meu cu mine?
De cele mai multe ori pentru că își construiește independența și se sprijină mai mult pe prieteni, ceea ce e firesc la vârsta lui. Rămâi prin preajmă, fără presiune, și vorbește cu el despre lucrurile care îl interesează. Dacă tăcerea vine împreună cu izolare și tristețe de durată, cere părerea unui specialist.
Cum reacționez când îmi vorbește urât?
Spune calm că nu continui discuția pe tonul acesta și că o reluați când se liniștește. Apoi chiar reia-o. Dacă ridici vocea, discuția ajunge să fie despre ceartă, nu despre subiectul de la care a pornit.
E bine să fiu prieten cu copilul meu adolescent?
E bine să fii apropiat, dar are nevoie de un părinte, nu de încă un prieten. Asta înseamnă căldură și ascultare, împreună cu limite pe care le ții.
Când încep schimbările acestea?
Odată cu pubertatea, care la unii copii pornește devreme, pe la zece-unsprezece ani. Mai multe găsești în articolul despre ce trebuie să știm ca părinți când copilul ajunge la pubertate.