Sari la conținut
Bebee
Copii

Ce facem dacă adolescentul are un anturaj negativ

· 6 min de citit

Dacă adolescentul tău s-a apropiat de un grup care te îngrijorează, primul impuls este să-i interzici să-i mai vadă. De cele mai multe ori nu merge: la vârsta asta, prietenii atacați de părinți devin și mai prețioși. Mai mult ajută să păstrezi legătura cu el, să pui reguli despre ce face, nu despre cu cine este, și să-i lași la îndemână alte locuri în care să se simtă primit.

Pare puțin față de cât de mare e grija. Numai că influența ta trece prin relație, iar o relație ruptă de un scandal te lasă fără nicio pârghie.

Întâi verifică dacă e chiar un anturaj rău

Părinții pun uneori eticheta prea repede. Haine ciudate, muzică pe care n-o suporți, un limbaj mai colorat sau faptul că noii prieteni vin dintr-un alt mediu nu spun mare lucru despre ce fel de oameni sunt.

Semnele care merită luate în serios se văd la copilul tău, nu la ceilalți:

  • notele scad brusc și apar absențe pe care nu le poate explica;
  • minte des despre unde a fost și cu cine;
  • renunță la sport, la hobby-uri, la prietenii vechi, fără să pună altceva în loc;
  • vine acasă mirosind a tutun sau a alcool, ori are bani și obiecte a căror proveniență nu o știi;
  • e mult mai irascibil, mai închis sau mai trist decât înainte;
  • vorbește cu dispreț despre școală, reguli și oameni, în cuvinte care se vede că nu sunt ale lui.

Un singur semn, apărut o dată, nu înseamnă nimic. Mai multe, care țin săptămâni întregi, da.

De ce îl atrage tocmai grupul acela

Întrebarea folositoare nu este „ce e în neregulă cu ei”, ci „ce primește el acolo”. De obicei răspunsul e simplu: se simte acceptat, se simte important, se simte mare. Un adolescent care nu-și găsește locul în clasă sau care acasă aude mai ales reproșuri se va duce unde este primit fără condiții.

Mai este și vârsta. Creierul unui adolescent cântărește altfel riscul atunci când sunt de față prieteni, iar părerea celor de-o seamă atârnă enorm. E o etapă firească a despărțirii de părinți, nu un defect de caracter.

Dacă înțelegi ce nevoie îi împlinește grupul, știi și ce ai de oferit în loc.

Cum vorbești cu el fără să-l pierzi

Alege un moment liniștit. În mașină sau la o plimbare se vorbește mai ușor decât față în față, la masă, cu toată familia de față.

Începe cu ce ai văzut, nu cu ce crezi despre prietenii lui. „Am observat că în ultima lună ai lipsit de la antrenamente și vii târziu. Mă îngrijorează” deschide o discuție. „Golanii ăia te strică” o închide. Când îi ataci prietenii, îl obligi să-i apere, iar din apărare ajunge să creadă și mai tare în ei.

Pune întrebări la care chiar vrei să afli răspunsul. Ce îi place la ei? Ce fac împreună? S-a simțit vreodată împins să facă ceva ce nu voia? Apoi ascultă, fără predică după fiecare frază. S-ar putea să afli că lucrurile sunt mai puțin grave decât credeai. Sau mai grave.

Spune-i limpede și ce simți tu: că ți-e teamă pentru el, nu că ți-e rușine cu el.

Reguli care țin de fapte, nu de persoane

Nu poți alege prietenii unui copil de 15 ani. Poți stabili însă ce se acceptă în familia voastră, și e bine s-o faci împreună cu el, nu printr-un afiș lipit pe frigider.

  1. Ora de întoarcere și locul. Știi unde este și cu cine, iar el anunță dacă planul se schimbă.
  2. Limitele care nu se negociază. Alcool, droguri, urcatul în mașină cu cineva care a băut, violență, furt. Aici spui clar ce urmează dacă le încalcă.
  3. Consecințe anunțate dinainte. O ieșire pierdută sau un weekend acasă, nu pedepse inventate la nervi. Despre cum arată o consecință care chiar îl învață ceva am scris în articolul despre pedeapsă văzută de un psiholog.
  4. Ieșirea de urgență. Un mesaj convenit între voi, la care vii să-l iei de oriunde, fără întrebări în seara aceea. Mulți adolescenți rămân în situații proaste doar pentru că nu au cum să plece fără să se facă de râs.

Ține-te de ce ați stabilit. O regulă aplicată o dată da și de trei ori nu îl învață că totul se poate negocia.

Deschide casa și oferă-i alte locuri

Invită-i prietenii la voi. E cel mai simplu mod de a-i cunoaște și, de multe ori, descoperi că ți-ai făcut o imagine greșită. Dacă nu, măcar știi cu cine ai de-a face. Încearcă să cunoști și părinții lor.

În paralel, ajută-l să aibă și alte cercuri: un sport de echipă, o trupă, un atelier, voluntariat, verii de vârsta lui. Nu ca să-l rupi de grup, ci ca să nu depindă de un singur loc pentru a se simți cineva. Un adolescent cu două-trei grupuri de prieteni e mult mai greu de tras într-o direcție proastă.

Și petreceți timp doar voi doi, la ceva ce îi place lui. Găsești idei în articolul despre cum te apropii de un adolescent.

Când nu mai e de ajuns ce faci acasă

Unele situații depășesc o discuție între părinte și copil. Cere ajutor dacă bănuiești că folosește droguri sau bea des, dacă a fost prins furând ori a avut de-a face cu poliția, dacă e amenințat sau șantajat de cei din grup, dacă se rănește singur sau vorbește despre moarte, dacă nu mai merge deloc la școală.

Poți începe cu consilierul școlar sau dirigintele, care îl văd într-un mediu la care tu nu ai acces. Un psiholog care lucrează cu adolescenți vă poate ajuta pe amândoi, iar dacă este vorba de consum de substanțe sau de o stare de tristețe care nu trece, medicul de familie te poate îndruma mai departe. Uneori retragerea într-un grup nepotrivit ascunde altceva, de pildă o anxietate socială care îl face să se agațe de primii care l-au acceptat. Dacă problema a pornit de la țigări, vezi și cum îl poți sprijini pe un adolescent care fumează.

Întrebări frecvente

Să-i interzic să se mai vadă cu ei?

Rareori funcționează și aproape niciodată pe termen lung. Se vor vedea pe ascuns, iar tu nu vei mai afla nimic. Excepție fac situațiile în care e în pericol real: atunci intervii ferm și ceri și ajutor din afară.

E bine să-i verific telefonul?

Cititul pe furiș al mesajelor, odată descoperit, strică încrederea pentru multă vreme. Dacă ai motive serioase de îngrijorare, e mai cinstit să-i spui că vrei să vă uitați împreună și de ce. La copiii mai mici, regulile despre telefon se stabilesc de la început, nu după ce apare o problemă.

Să-l mut la altă școală?

Uneori ajută, mai ales dacă e hărțuit sau grupul îl urmărește. Dar dacă motivul pentru care s-a lipit de acel anturaj rămâne, va găsi unul asemănător și în altă parte. Mutarea merită gândită împreună cu el și, ideal, cu un consilier.

Cât durează până se schimbă ceva?

Luni, nu zile. Prieteniile din adolescență se schimbă oricum des, iar un copil care are acasă un adult cu care poate vorbi se desprinde de obicei singur de oamenii care îi fac rău.

Citește și

Produse pentru copii

Cookies & confidențialitate

Folosim cookies și tehnologii similare pentru a oferi o experiență optimă, a măsura traficul și a personaliza conținutul. Poți accepta tot, refuza tot, sau alege ce permiți. Detalii

Setări cookies