Sari la conținut
Bebee
Copii

Copilul meu are autism, ce am de făcut mai departe

· 7 min de citit

Dacă ai aflat că fiul sau fiica ta are o tulburare din spectrul autist, ai de făcut trei lucruri în perioada următoare: să înțelegi ce înseamnă diagnosticul pentru copilul tău, să începi cât mai devreme intervenția recomandată de specialiști și să faci actele care îi deschid accesul la sprijin. Autismul nu este o boală care trece cu un tratament. Este un fel diferit de dezvoltare, care ține toată viața, iar terapia începută devreme îl ajută mult pe copil să comunice, să învețe și să fie mai independent.

Și încă un lucru, înainte de toate: nu este vina ta. Autismul nu apare din cauza felului în care ți-ai crescut copilul, a unei sarcini trăite cu stres sau a vaccinurilor. Cercetările făcute pe grupuri foarte mari de copii nu au găsit nicio legătură între vaccinare și autism.

Ce este, pe scurt, autismul

Tulburarea din spectrul autist afectează felul în care un copil comunică, intră în relație cu ceilalți și percepe lumea din jur. Cuvântul „spectru” spune că nu există doi copii la fel. Unul nu vorbește deloc, altul vorbește mult, dar numai despre trenuri. Unul are nevoie de ajutor la fiecare pas, altul învață bine la școală, dar nu își face prieteni.

Câteva trăsături întâlnite des, în combinații diferite:

  • întârzierea vorbirii sau o vorbire neobișnuită, cu repetarea unor cuvinte ori replici;
  • contact vizual redus, nu răspunde când e strigat pe nume, nu arată cu degetul;
  • joc repetitiv, aliniatul obiectelor, interes foarte puternic pentru o singură temă;
  • nevoie de rutină și crize la schimbări mărunte;
  • mișcări repetate, cum ar fi fluturatul mâinilor sau legănatul;
  • sensibilitate neobișnuită la zgomote, lumini, texturi, mirosuri.

Niciunul dintre aceste semne, luat singur, nu înseamnă autism. Diagnosticul îl pune medicul specialist în psihiatrie pediatrică, de obicei împreună cu un psiholog. Dacă abia ai primele bănuieli, vorbește cu medicul de familie sau cu pediatrul, care poate aplica un chestionar de screening și îți dă trimitere. Reperele de vorbire din primii ani le găsești în articolul despre limbajul copilului de la 3 luni la 2 ani.

Primele săptămâni după diagnostic

Dă-ți voie să simți ce simți

Șoc, negare, furie, vinovăție, tristețe, uneori ușurare că în sfârșit știi. Toate sunt firești și vin pe rând sau amestecate. Copilul tău este același de ieri. Singura schimbare e că acum știi de ce are nevoie.

Cere explicații până înțelegi

La următoarea vizită, întreabă medicul și psihologul:

  1. Ce anume ați observat la copilul meu? Care sunt punctele lui tari?
  2. Ce fel de intervenție recomandați și câte ore pe săptămână?
  3. Mai sunt necesare alte investigații, de exemplu testarea auzului, un consult neurologic sau genetic?
  4. Ce pot face eu acasă, de mâine?
  5. Când facem reevaluarea?

Cere documentele medicale în scris. Îți vor trebui la dosare.

Începe intervenția fără să aștepți „să mai crească”

Toate ghidurile sunt de acord asupra unui lucru: cu cât intervenția începe mai devreme, cu atât rezultatele sunt mai bune. Creierul copilului mic învață ușor, iar lunile contează. Dacă lista de așteptare la un centru e lungă, înscrie-te și caută între timp o soluție provizorie.

Ce terapii se folosesc de obicei

Planul se face pentru fiecare copil în parte. De regulă cuprinde una sau mai multe dintre următoarele:

  • Terapie comportamentală, în care copilul învață pas cu pas abilități de comunicare, de joc și de autonomie. Cea mai cunoscută formă este analiza comportamentală aplicată (ABA).
  • Logopedie, pentru vorbire, înțelegere și comunicare. Pentru copiii care nu vorbesc se folosesc și mijloace alternative, cum sunt imaginile.
  • Terapie ocupațională, pentru motricitate, autonomie (mâncat, îmbrăcat, toaletă) și dificultăți senzoriale.
  • Kinetoterapie, când există întârzieri motorii.
  • Consiliere pentru părinți, ca să poți continua acasă ce se lucrează în cabinet.

Nu există un medicament pentru autism în sine. Medicul poate prescrie uneori tratament pentru probleme asociate, cum ar fi tulburările de somn, agitația severă sau epilepsia, iar decizia îi aparține în întregime.

Cum recunoști ofertele care promit prea mult

Părinții copiilor cu autism sunt ținta multor promisiuni: diete speciale, suplimente, „detoxifieri”, aparate, cure care „recuperează complet”. Unele doar costă bani și timp, altele sunt periculoase.

Fii prudentă când cineva promite vindecarea, cere plata integrală în avans, nu poate arăta studii serioase sau te sfătuiește să renunți la terapia recomandată de medic. Înainte de orice schimbare de regim alimentar sau de orice produs, întreabă medicul copilului.

Actele și drepturile copilului

Pe lângă terapie, sunt câteva demersuri administrative care merită făcute devreme. Procedurile și sumele se schimbă, așa că verifică la instituții situația la zi.

  • Certificatul de încadrare în grad de handicap. Se obține prin serviciul de evaluare complexă a copilului din cadrul direcției de asistență socială și protecția copilului (DGASPC) de la domiciliu. Pe baza lui, copilul și familia pot primi prestații sociale și alte facilități prevăzute de lege.
  • Certificatul de orientare școlară și profesională. Se eliberează prin centrul județean de resurse și asistență educațională (în București, cel al municipiului). El stabilește forma de școlarizare și sprijinul din școală, de exemplu profesor itinerant și de sprijin sau prezența unui însoțitor la clasă.
  • Servicii decontate. Întreabă la casa de asigurări de sănătate și la DGASPC ce servicii de terapie sunt decontate sau subvenționate în județul tău în anul respectiv.

Copilul cu autism are dreptul la educație și la sprijin, la fel ca orice alt copil. Am scris pe larg despre asta în articolul despre drepturile copilului în România.

Acasă, zi de zi

Nu trebuie să devii terapeut. Câteva obiceiuri ajută însă mult:

  • Program previzibil. Aceleași repere în fiecare zi, eventual cu imagini puse în ordine pe un perete.
  • Anunță schimbările din timp. „Mai sunt cinci minute și plecăm.”
  • Vorbește scurt și concret. O singură cerință o dată.
  • Pornește de la ce îi place. Dacă iubește trenurile, numărați trenuri, desenați trenuri, citiți despre trenuri.
  • Observă ce îl copleșește. Zgomotul, aglomerația, lumina puternică. Uneori o pereche de căști sau un colț liniștit previn o criză.
  • Laudă imediat ce a reușit, cât de mărunt.
  • Privește criza ca pe o suprasolicitare, nu ca pe un moft. Rămâi calmă, redu stimulii, așteaptă.

Intrarea în colectivitate se pregătește din timp, împreună cu terapeutul și cu educatoarea. Câteva repere generale găsești în articolul despre vârsta potrivită pentru grădiniță.

Familia are și ea nevoie de grijă

Frații pot simți că toată atenția merge într-o singură direcție. Explică-le pe înțelesul lor ce se întâmplă și păstrează timp doar pentru ei. Cuplul trece și el printr-o perioadă grea, mai ales dacă părinții acceptă diagnosticul în ritmuri diferite.

Caută alți părinți aflați în aceeași situație. Există asociații și grupuri de sprijin în multe orașe și online, iar oamenii care au trecut pe acolo îți pot spune lucruri practice pe care nu le găsești în niciun ghid. Dacă simți că nu mai faci față, cere ajutor psihologic pentru tine. Ai un drum lung în față și copilul are nevoie de tine întreagă.

Întrebări frecvente

Autismul se vindecă?

Autismul nu este o boală care să treacă, ci o tulburare de dezvoltare care însoțește persoana toată viața. Intervenția timpurie și sprijinul potrivit pot îmbunătăți mult comunicarea, autonomia și calitatea vieții.

Cine pune diagnosticul de autism?

Medicul specialist în psihiatrie pediatrică, de regulă pe baza unei evaluări făcute împreună cu un psiholog clinician. Medicul de familie sau pediatrul face primul pas și dă trimiterea.

Vaccinurile provoacă autism?

Nu. Studii ample, făcute pe un număr foarte mare de copii din mai multe țări, nu au găsit nicio legătură între vaccinuri și autism.

Poate merge un copil cu autism la grădiniță și la școală obișnuită?

Mulți copii merg, cu sprijinul potrivit. Forma de școlarizare și ajutorul de care are nevoie se stabilesc prin certificatul de orientare școlară, în funcție de copil.

Textul de față oferă informații generale și nu ține locul evaluării făcute de specialiști. Planul de intervenție pentru copilul tău îl stabilesc medicul psihiatru de copii și echipa de terapeuți.

Citește și

Produse pentru copii

Cookies & confidențialitate

Folosim cookies și tehnologii similare pentru a oferi o experiență optimă, a măsura traficul și a personaliza conținutul. Poți accepta tot, refuza tot, sau alege ce permiți. Detalii

Setări cookies