Copilul tău a fost părăsit de prima iubită, cum îi ești alături
· 7 min de citit
Când un adolescent este părăsit de prima iubită, cel mai bun lucru pe care îl poți face este să iei durerea lui în serios: să fii prin preajmă, să asculți mai mult decât vorbești și să nu îi spui că „o să-i treacă”. Pentru tine e o poveste de câteva luni, de care el însuși va zâmbi peste ani. Pentru el e prima pierdere de felul acesta și nu are încă nicio dovadă că se poate trece peste așa ceva.
Articolul e scris pornind de la un băiat părăsit de prima lui prietenă, dar se aplică la fel de bine unei fete sau oricărei prime despărțiri.
De ce doare atât de tare prima dată
Un adult care suferă din dragoste știe, din experiență, că durerea se stinge. Un băiat de 15 ani nu are acest reper. La asta se adaugă felul în care funcționează creierul la vârsta lui: emoțiile sunt trăite la intensitate maximă, iar partea care le temperează și le pune în perspectivă încă se formează.
Mai e ceva. Prima relație vine la pachet cu un fel nou de a se vedea pe sine: cineva l-a ales. Când relația se rupe, se clatină și imaginea aceasta. De aici întrebările pe care poate nu le spune cu voce tare: ce am greșit, ce nu e în regulă cu mine, o să mă mai vrea cineva.
Și totul se petrece în văzul lumii. Colegii știu, grupul de prieteni e comun, ea e în aceeași școală, iar pe rețelele sociale îi apare în față în fiecare zi.
Cum arată suferința la un băiat
Nu întotdeauna cu lacrimi. Mulți băieți au învățat deja că nu „se cade” să plângă, așa că tristețea iese pe alte căi:
- irascibilitate, răspunsuri tăioase, uși trântite;
- ore întregi în cameră, cu căștile pe urechi;
- lipsa poftei de mâncare sau, din contră, mâncat fără măsură;
- somn dat peste cap;
- dezinteres pentru sport, jocuri sau prieteni;
- note în scădere pentru câteva săptămâni;
- verificarea obsesivă a telefonului.
Dacă nu știai de relație sau de despărțire, s-ar putea ca acestea să fie singurele indicii.
Ce ajută
Fii disponibilă, fără să insiști. O frază simplă ajunge: „Văd că ți-e greu. Sunt aici dacă vrei să vorbim, și e în regulă și dacă nu vrei.” Apoi rămâi prin preajmă. Du-i o farfurie cu mâncare în cameră, propune-i un drum cu mașina. Băieții vorbesc mai ușor când fac ceva alături de tine decât puși față în față la masă.
Ascultă până la capăt. Când se hotărăște să povestească, nu îl întrerupe cu soluții. Repetă ce ai înțeles: „Deci ți-a scris pur și simplu un mesaj. Cred că te-a durut mult.” A fi înțeles îl liniștește mai mult decât orice sfat.
Numește ce simte. Tristețe, furie, rușine, gelozie. Un adolescent care are cuvinte pentru ce i se întâmplă se descurcă mai bine cu emoțiile.
Spune-i că e voie să plângă. Mai ales dacă e băiat și mai ales dacă îi spune asta tatăl lui.
Povestește-i ceva despre tine, pe scurt. O despărțire prin care ai trecut la vârsta lui, spusă în două-trei fraze, îi arată că se supraviețuiește. Nu transforma discuția în povestea ta.
Ține rutina în picioare. Mesele, somnul, școala, antrenamentul. Poți fi mai îngăduitoare câteva zile, dar structura zilei îl ține pe linia de plutire.
Încurajează mișcarea și prietenii. O ieșire cu băieții, o tură cu bicicleta, un meci. Nu ca să uite, ci ca să-și aducă aminte că viața lui e mai mare decât relația aceea.
Ce e mai bine să nu spui
| În loc de | Încearcă |
|---|---|
| „Lasă, că găsești tu alta.” | „Știu că acum nu vrei pe altcineva.” |
| „Ești prea mic ca să știi ce e dragostea.” | „Se vede că ai ținut mult la ea.” |
| „Oricum nu-mi plăcea de ea.” | „Îmi pare rău că s-a terminat așa.” |
| „Un bărbat nu plânge după o fată.” | „E firesc să te doară.” |
| „Ai teză săptămâna viitoare, adună-te.” | „Cum te pot ajuta cu școala zilele astea?” |
Evită și să o vorbești de rău pe fată. Dacă se împacă, vei fi cea care a jignit-o. Dacă nu, îl înveți că așa se vorbește despre cineva pe care l-ai iubit.
Nu suna părinții ei, nu îi scrie fetei și nu încerca să mediezi. E relația lui și despărțirea lui.
Telefonul, partea cea mai grea
Pe vremea noastră, după o despărțire nu îl mai vedeai pe celălalt. Azi, fotografiile ei îi apar în fiecare zi. Nu îi poți lua telefonul, dar puteți vorbi despre câteva lucruri:
- să nu mai urmărească o vreme contul ei, ca să nu se chinuie singur;
- să nu posteze nimic la supărare;
- să nu trimită mesaje noaptea târziu;
- să nu arate nimănui mesajele sau fotografiile primite de la ea. Aici fii foarte limpede: distribuirea unor imagini intime este o faptă gravă, cu urmări legale, oricât de furios ar fi.
O lecție care merită spusă, la momentul potrivit
După ce trece primul val, nu în primele zile, despărțirea e un prilej bun de a vorbi despre cum se poartă oamenii unii cu alții. Că un „nu” se respectă, chiar și când doare. Că nu insiști, nu urmărești, nu te răzbuni. Că poți fi trist fără să fii rău cu celălalt. Sunt lucruri care îi vor folosi în toate relațiile de mai târziu. Dacă vrei să duci discuția mai departe, vezi și cum vorbim cu adolescenții despre relații și viața sexuală.
Cât durează și când te îngrijorezi
De cele mai multe ori, ce e mai greu trece în câteva săptămâni. Vor mai fi zile proaste, mai ales când o vede cu altcineva, dar în ansamblu îl vezi revenind la ale lui.
Cere ajutorul unui psiholog sau al medicului dacă:
- tristețea nu slăbește deloc după două-trei săptămâni sau se adâncește;
- nu mai mănâncă ori nu mai doarme aproape deloc;
- refuză școala și se rupe de toți prietenii;
- începe să bea, să fumeze sau să ia alte substanțe;
- spune că nu mai are rost nimic, că ar fi mai bine să nu mai fie, sau găsești semne că se rănește singur.
Ultimul semn nu se amână și nu se tratează ca o exagerare. Întreabă-l direct dacă se gândește să își facă rău. Întrebarea nu îi pune ideea în cap, ci îi arată că poate vorbi despre asta. Dacă pericolul pare imediat, sună la 112. Copiii și părinții pot cere consiliere gratuită și la Telefonul Copilului, 116 111. Despre teama de ceilalți care apare uneori după o astfel de experiență am scris în articolul despre anxietatea socială la adolescenți.
Ai grijă și de ce simți tu
E greu să îți vezi copilul suferind fără să poți repara nimic. S-ar putea să te înfurii pe fată, să retrăiești o despărțire de-a ta sau să te simți dată la o parte. Vorbește despre asta cu partenerul sau cu o prietenă, nu cu el. De la tine are nevoie de calm.
Felul în care treci cu el prin această primă despărțire îi arată dacă mai vine la tine data viitoare. Iar o relație apropiată se construiește din astfel de momente, cum am scris și în articolul despre prietenia cu copilul nostru.
Întrebări frecvente
Cât durează suferința după prima despărțire?
La cei mai mulți adolescenți, perioada cea mai grea ține de la câteva zile la câteva săptămâni. Dacă starea nu se ameliorează deloc după două-trei săptămâni, cere părerea unui psiholog.
Ce fac dacă nu vrea să vorbească deloc cu mine?
Nu insista. Spune-i o dată că ești acolo și arată-i prin gesturi mici: mâncarea preferată, o ieșire împreună. Poate vorbi mai ușor cu alt adult apropiat, un unchi, un antrenor, un frate mai mare.
Să îl las să lipsească de la școală?
O zi de pauză, imediat după despărțire, nu strică. Mai mult de atât îl izolează și îi lasă prea mult timp de rumegat, iar întoarcerea devine tot mai grea.
Este normal să sufere atât pentru o relație de câteva luni?
Da. Intensitatea nu depinde de durata relației. Pentru el este prima pierdere de acest fel și o trăiește fără experiența care ne ajută pe noi, adulții.