Întotdeauna înainte de a merge la culcare, copiii ascultă faimoasele povești pentru copii. Și noi, la rândul nostru, cunoaștem pe din afară cele mai renumite povești pentru copii. Cele mai cunoscute povești pentru copii sunt cele ale fraților Grimm, precum: Albă-ca- Zăpada, Scufița roșie, Hansel și Gretel, Lupul și cei trei purceluși sau cele scrise de Hans Christian Andersen, precum: Rățușca cea urâtă, Crăiasa Zăpezii, Degețica, Fetița cu chibriturile și așa mai departe.
În aspect general al acestor povești pentru copii este verdictul final care întotdeauna este unul fericit, iar o altă caracteristică care se resimte în majoritatea acestor povești pentru copii este lupta continuă dintre forțele binelui și forțele răului, acest lucru fiind valabil și pentru basme.
Iată mai jos două dintre cele mai îndrăgite povești pentru copii într-o variantă povestită (un rezumat al acțiunii din două povești pentru copii memorabile, Albă-că-zăpada și Degețica).
Albă-ca-zăpada
Albă-ca-zăpada este una dintre cele mai cunoscute povești pentru copii. Celebra poveste începe cu „A fost odată” și ni se deschide prin a ne prezenta faptul că în depărtate vremuri a existat o copilă cu pielea albă precum zăpada și cu buzele roșii precum sângele. Mama fetiței moare, iar tatăl său se va recăsători. Mama vitregă își va dori ca aceasta să fie cea mai frumoasă din întreaga lume.
Mama vitregă deține o oglindă asemănătoare oracolului de la Delphi, căreia îi adresează constant aceeași întrebare „Oglindă, oglinjoară, cine-i cea mai frumoasă din țară?”, iar oracolul (oglinda) îi va răspunde la un moment dat faptul că „Albă-că-zăpada este cea mai frumoasă”. Răspunsul dat de către oglindă o înfurie pe mama vitregă și va porunci, așadar, unui vânător să o ucidă pe Albă-că-zăpada și să-i aducă inima fetei însă vânătorului i se face milă de sărmana fată și ucide un porc mistreț, astfel aducând Reginei o inimă falsă.
Albă-că-zăpada va rămâne în pădure, unde va descoperi casa unor pitici care o vor lua să locuiască cu ei. Mama vitregă este împăcată cu gândul că fata este moartă, iar ea este cea mai frumoasă. Peste puțin timp va întreba din nou oglinda fermecată „Cine este cea mai frumoasă din țară?”, iar oglinda îi va da același răspuns.
Mama vitregă se va mânia foarte tare și se va hotărî să o ucidă chiar ea pe fată, astfel se va metamorfoza într-o vânzătoare bătrână și va vinde fetei o cingătoare care o va strânge atât de tare încât va rămâne fără aer însă este găsită și salvată de cei șapte pitici.
Procesul de întrebare și răspuns al reginei cu oglinda fermecată se repetă, află din nou că fata trăiește, se mânie, iar apoi se va metamorfoza din nou în bătrână și îi va da Albei-ca-zăpada un pieptene otrăvit însă și de această dată Albă-că-zăpada este salvată.
A treia oară mama vitregă îi dă Albei-că-zăpada un măr otrăvit din care fata a mușcat și s-a înecat cu acesta, pentru ca mai apoi să cadă la pământ. Piticii o vor jeli și o vor pune într-un tron de cleștar. Trecând un prinț prin locul unde se află marșul funebru, acesta se oprește văzând sicriul și este impresionat de frumusețea fetei.
Prințul va ruga piticii să-i dea sicriul cu tot cu fată, pentru a o ține la palat ca pe o comoară. Piticii se vor îndupleca și îi vor da sicriul de cleștar. Mergând pe drumul spre palat, la un hop, sicriul se mișcă, astfel încât este zguduit, iar fetei îi sare bucata de măr otrăvit din gât și revine la viață.
Fiul de împărat s-a bucurat foarte mult văzând-o vie pe Albă-că-zăpada, astfel încât s-au căsătorit de îndată și au făcut o nuntă mare.
Degețica
Degețica face parte din operele lui Hans Christian Andersen și este una dintre acele povești pentru copii care pot impresiona chiar și un adult. Povestea Degețicăi începe atunci când o femeie își dorește să aibă un copil. Această femeie se întâlnește cu o vrăjitoare care îi dă un bob de orz; ajunsă acasă, femeia pune îndată bobul de orz în pământ într-un ghiveci cu flori, iar din bob răsare o lalea. Femeia sărută bobocul de lalea, iar acesta se deschide și din el apare o fetiță mică, mică de tot (cât un deget).
Fiind atât de mică fetița, femeia o numește „Degețica”; aceasta dormea într-o coajă de alun, iar în timpul zilei se juca pe măsuță. Într-o seară își face apariția o broască ce o privește fix pe Degețica și, considerând că va fi numai bună ca soție pentru fiul ei, broasca o va lua pe Degețica. Fetița va începe să plângă, iar peștii, auzind totul, o vor elibera; aceasta va pluti spre albia râului până când este răpită de un cărăbuș și dusă pe o frunză de copac. Venind ceilalți cărăbuși și văzând-o pe Degețica, au zis că este urâtă. Auzind acestea, cărăbușul care o luase de pe frunza de nufăr îi cere să plece.
Degețica va petrece vara foarte bine în pădure însă când începe anotimpul răcoros, aceasta va locui acasă la un șoarece, la care cerșise ceva de mâncare, iar rozătorul bun la suflet a oprit-o peste iarnă la el acasă.
Într-o zi a venit în vizită la șoarece, un șobolan care era mult mai bogat decât acesta și avea mai mult spațiu, Degețica i-a cântat, iar acesta s-a îndrăgostit de ea. Plimbându-se prin galeriile subterane, șobolanul i-a zis Degețicăi să nu se sperie, căci acolo era o rândunică moartă.
Degețica se va duce în galerii noaptea și va mângâia rândunica, observând că inima acesteia încă bate. Astfel, a îngrijit rândunica ce a stat în galerie toată iarna, iar când a venit primăvara, a ieșit la suprafață, rugând-o și pe Degețica să o însoțească însă Degețica nu a dorit să părăsească șoarecele cel bun la suflet.
Șoarecele aranjase căsătoria dintre Degețica și șobolan, chiar spre toamnă, aceasta, tristă, va ieși în poiană pentru a plânge singură. Acolo o va auzi chiar rândunica pe care o salvase în galerii. Rândunica o va lua pe Degețica și o va duce acolo unde păsările petrec iarna, în Țările Clade.
Ajunse în Țările Clade, rândunica locuia chiar în grădina unde locuia și Craiul cel Frumos; acesta, observând-o pe Degețica, se îndrăgostește de ea și o ia de soție. Mirii vor primi multe daruri, iar Degețicăi i se va da în dar o pereche de aripi cu care va putea zbura sus, sus. Craiul cel Frumos a considerat că fata merită un nume mult mai frumos, asemenea ei, așadar a numit-o „Maria”.
Așa se termină cea mai îndrăgită dintre aceste povești pentru copii, cu un final fericit, după un șir lung de lacrimi…
Există mult mai multe povești pentru copii, multe dintre ele fiind ecranizate sub forma unor filme sau a unor desene animate; spre exemplu, una dintre cele mai îndrăgite povești pentru copii ecranizate sunt chiar Mica Sirenă și Cenuşăreasa (sub formă de film, dar și de desen animat). De asemenea, desene animate au fost realizate și după poveștile mai sus menționate, Albă-că-zăpada și Degețica.