Sari la conținut
Bebee

Semnificația numelui

Semnificația numelui Marina

Marina vine din latinescul „marinus” și înseamnă «a mării», «cea de la mare»; este numele Sfintei Mari Mucenițe Marina, pomenită pe 17 iulie.

Pe 17 iulie, în plină vară, calendarul ortodox o pomenește pe Sfânta Mare Muceniță Marina. Pentru cele care îi poartă numele, aceasta e ziua onomastică. Numele Marina înseamnă „a mării” sau „cea de la mare” și vine din latinescul marinus, format de la mare.

Fata din Antiohia

Potrivit tradiției creștine, Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, un oraș din Asia Mică, pe la sfârșitul secolului al III-lea. Tatăl ei era preot păgân. Rămasă fără mamă de mică, a fost crescută la țară de o doică creștină și a îmbrățișat credința acesteia.

Viața sfintei spune că la vreo cincisprezece ani a fost cerută de soție de un dregător roman, a refuzat și a mărturisit că e creștină. A fost închisă, chinuită și în cele din urmă ucisă, pe vremea împăratului Dioclețian.

Un amănunt puțin cunoscut: în Apus, aceeași sfântă este cinstită sub numele de Margareta din Antiohia. Două nume, o singură poveste.

În unele icoane, Sfânta Marina e pictată lovind cu un ciocan o făptură întunecată. Scena vine dintr-un episod al vieții ei, în care biruie ispita în temniță, și a făcut ca sfânta să fie socotită ocrotitoare împotriva răului.

Ce spune calendarul

Ortodox: 17 iulie, Sfânta Mare Muceniță Marina.

Romano-catolic: sfânta apare sub numele Margareta, pe 20 iulie. Catolicele numite Marina țin de regulă această zi ori pe cea din calendarul răsăritean, după obiceiul locului.

În calendarul popular românesc, ziua era ținută cu multă grijă, mai ales de femei. Obiceiurile diferă mult de la o regiune la alta, așa că nu le vom înșira; ajunge de știut că „Sfânta Marina” era o sărbătoare respectată la sate.

Tot pe 17 iulie își serbează numele și mulți bărbați numiți Marin.

De unde vine cuvântul

Marinus era în latină un adjectiv obișnuit: „de mare”, „marin”. Folosit ca nume, la masculin și la feminin, arăta o legătură cu țărmul sau cu apa. Unii lingviști amintesc că numele putea fi și un derivat al numelui roman Marius, dar sensul auzit de toată lumea a fost mereu cel al mării.

Numele nu vine din Maria. Seamănă și au trăit alături în aceleași familii, însă rădăcinile sunt diferite: una ebraică, cealaltă latină.

În greaca bisericească numele sfintei este Marina, iar de la greci l-au luat slavii și românii. La noi este atestat de multă vreme și nu a ieșit niciodată cu totul din uz.

Același nume în toată Europa

Marina e unul dintre numele care nu au nevoie de traducere. Se scrie la fel în română, italiană, spaniolă, portugheză, greacă, rusă, sârbă, croată, germană și engleză. Franceza are Marine, forma preferată acolo. Maghiara folosește tot Marina.

Diminutivele românești: Mari, Marinuța, Marinica, Ina, Rina. La ruși se spune Marișa sau Marinka.

Fiindcă în multe limbi marina înseamnă și „port pentru ambarcațiuni” sau „flotă”, numele sună peste tot a vacanță și a apă albastră. E o asociere plăcută, greu de stricat.

Perechea masculină este Marin. Marinela, simțită azi ca nume separat, a pornit ca diminutiv al Marinei.

Simboluri și firea pusă pe seama numelui

Marea e simbolul cel mai la îndemână. În tradiția populară a numelor, Marina ar avea ceva din schimbările apei: când liniștită, când neastâmpărată, mereu greu de ținut în frâu. Se spune că e o fire independentă.

Povestea sfintei adaugă curajul. O fată de cincisprezece ani care spune „nu” unui om puternic a rămas, în ochii credincioșilor, un model de tărie, iar părinții care aleg numele din calendar se gândesc adesea la asta.

Shakespeare a folosit și el numele, cu sensul lui la vedere. În piesa „Pericle”, fiica eroului se numește Marina pentru că s-a născut pe mare, în timpul unei furtuni.

Numerologie

După calculul pitagoreic, Marina are cifra 2. În numerologie, doi înseamnă pereche și echilibru: i se atribuie delicatețea, intuiția și priceperea de a apropia oamenii. Cine vrea poate vedea aici mareea, care vine și pleacă mereu în doi timpi; cine nu, are măcar o cifră ușor de ținut minte.

Marine pe care le cunoașteți

  • Marina Țvetaeva, una dintre marile poete ruse ale secolului XX.
  • Marina Abramović, artistă sârbă, figură centrală a artei performative.
  • Marina Voica, cântăreață stabilită în România, cu o carieră lungă în muzica ușoară.
  • Marina Vlady, actriță franceză.
  • Marina Constantinescu, critic de teatru și realizatoare de televiziune.

Cu ce se potrivește

Trei silabe, accent pe „i”, fără diacritice: Marina se așază comod lângă aproape orice nume de familie. Ca al doilea prenume merg nume scurte sau cu altă terminație: Marina Ioana, Marina Carmen, Ana Marina, Marina Iris.

Pentru o soră, sună bine Irina dacă vă plac rimele, sau Daria și Teodora dacă le ocoliți. Pentru un frate: Andrei, Tudor, Matei.

Două observații practice. Dacă în familie există deja o Maria, cele două nume se vor încurca la telefon. Iar în străinătate Marina nu trebuie explicată nimănui, lucru rar pentru un nume din calendarul ortodox. Se scrie la fel în alfabetul latin oriunde, fără nicio literă de adăugat sau de scos.

Întrebări frecvente despre numele Marina

Ce înseamnă numele Marina?

Marina înseamnă „a mării”, „cea de la mare”. Provine din latinescul marinus, derivat de la mare.

Când este onomastica Marinei?

Pe 17 iulie, când calendarul ortodox o pomenește pe Sfânta Mare Muceniță Marina.

Marina vine de la Maria?

Nu. Maria are origine ebraică, iar Marina este un nume latin legat de mare. Asemănarea este o coincidență.

Ce diminutive are numele Marina?

Mari, Marinuța, Marinica, Ina și Rina.

Alte nume cu litera M

Toate numele cu litera M

Produse pentru copii

Cookies & confidențialitate

Folosim cookies și tehnologii similare pentru a oferi o experiență optimă, a măsura traficul și a personaliza conținutul. Poți accepta tot, refuza tot, sau alege ce permiți. Detalii

Setări cookies