Semnificația numelui
Semnificația numelui Safta
- Nume de fată
- Nume cu S
- 5 litere
- 5 min de citit
Safta este forma populară românească a numelui Elisabeta, scurtată din Elisafta, și înseamnă «Dumnezeu este jurământul meu».
Safta este forma veche, românească, a numelui Elisabeta. Prin el, numele Safta înseamnă „Dumnezeu este jurământul meu” sau „Dumnezeul meu este desăvârșire”, sensul ebraicului Elișeva. Timp de câteva sute de ani a fost una dintre formele obișnuite sub care românii au purtat acest nume, la curte și la țară deopotrivă.
Din Elisafta a rămas Safta
Drumul se poate urmări pas cu pas. Numele biblic a venit la români prin biserică, în haina lui slavonă, Elisaveta. În rostirea românească, „v” dinaintea lui „t” s-a asprit în „f”, așa că în documentele vechi găsim scris Elisafta. De aici până la Safta e o simplă scurtare: lumea a păstrat coada numelui, partea accentuată, și a lăsat începutul.
Româna a făcut la fel cu multe nume lungi. Din Alexandra a rămas Sanda, din Ecaterina a ieșit Catrina, din Nicolae a rămas Nae. Tot din Elisabeta se trage și Veta, ruptă din forma Elisaveta înainte ca „v” să devină „f”. Safta și Veta sunt, așadar, surori bune.
Înțelesul nu s-a schimbat pe drum. Ebraicul Elișeva unește numele lui Dumnezeu, El, cu un cuvânt care înseamnă „jurământ”, dar care seamănă și cu cel pentru „șapte”, cifra plinătății. De aceea tălmăcirile oscilează între „Dumnezeu este jurământul meu” și „Dumnezeu este desăvârșire”.
O lămurire, fiindcă întrebarea apare des: numele nu are legătură cu „safteaua” negustorilor, prima vânzare a zilei. Acela e un cuvânt turcesc, cu altă istorie.
Un nume de jupâneasă și de țărancă
Safta apare peste tot în actele vechi din Moldova și din Țara Românească: în zapise de vânzare, în pomelnice, pe pietre de mormânt. Îl purtau soții de boieri mari și femei din sate, fără deosebire.
Cea mai cunoscută purtătoare este Safta Brâncoveanu, soția banului Grigore Brâncoveanu. Rămasă văduvă și fără urmași, și-a pus averea în slujba bolnavilor și a ridicat la București, în anii 1830, Spitalul Brâncovenesc, care a funcționat aproape un secol și jumătate. Spre sfârșitul vieții s-a călugărit.
În literatură, numele are altă culoare. La Caragiale, în „Conu Leonida față cu reacțiunea”, Safta e slujnica somnoroasă care lămurește, la final, „revoluția” de pe stradă. Pe la 1880, numele ajunsese să fie simțit ca unul de mahala și de sat, semn că orășenii trecuseră deja la Eliza și Elisabeta.
Alintul Săftica este și numele unui sat de lângă București.
Ce o desparte de Elisabeta și de celelalte forme
Elisabeta e forma oficială, de calendar, și cea folosită de casele regale. Isabela e forma spaniolă a aceluiași nume, intrată târziu la noi. Eliza și Liza sunt scurtări apusene, luate de la început, nu de la sfârșit.
Safta se deosebește de toate prin faptul că e făcută la noi, din rostirea românească. Nu are echivalent în alte limbi și nici nu trebuie căutat. O Safta plecată în străinătate va purta un nume pe care nu-l mai are nimeni acolo.
Astăzi e foarte rară la nou-născute. Cine o alege caută de obicei un nume din vechime, din seria Ilinca, Catinca, Zamfira, care au revenit în ultimii ani.
Când se serbează
Fiind o formă a Elisabetei, Safta are ziua numelui odată cu ea. Calendarul ortodox are două date:
- 5 septembrie, când sunt pomeniți Sfântul Proroc Zaharia și Dreapta Elisabeta, părinții Sfântului Ioan Botezătorul;
- 24 aprilie, ziua Sfintei Cuvioase Elisabeta, făcătoarea de minuni.
Cele mai multe purtătoare țin 5 septembrie. Potrivit tradiției creștine, Elisabeta era rudă cu Fecioara Maria și a născut la bătrânețe, după ani lungi de așteptare.
Alinturi și forme apropiate
Safta se alintă Săftica, Săftița, Săftuța. În Moldova se aude și Saftița. Formele acestea sună a basm și a carte veche, iar unii părinți le socotesc mai frumoase decât numele de bază.
Tradiția populară și cifra numelui
Se spune despre Safta că e femeie de casă, harnică și cu judecată, din cele care țin gospodăria fără să ridice glasul. Imaginea vine din vechime, de la jupânesele cu chei la brâu. Cei care cred în semnificația numelor îi mai dau statornicie în credință, după înțelesul de „jurământ”. Nimic din toate acestea nu e, firește, o descriere a copilului.
În numerologia pitagoreică, Safta are cifra 2. Tradiția o leagă de blândețe, de darul de a împăca oamenii și de nevoia de a avea pe cineva alături. Purtătoarele cifrei ar fi, după numerologi, mai bune la ascultat decât la poruncit, lucru care nu le-a împiedicat pe Saftele din vechime să conducă moșii întregi.
Cu ce se potrivește
Safta e un nume scurt, cu două silabe și un grup de consoane la mijloc. Sună bine cu un al doilea prenume mai lung și mai moale: Safta Maria, Safta Ioana, Safta Elena. Unii părinți fac invers și pun Safta pe locul al doilea, ca omagiu pentru o străbunică: Ana Safta, Irina Safta.
Pentru surori și frați se potrivesc nume din același fond vechi românesc: Ilinca, Catinca, Smaranda, Toma, Radu.
Sfat practic: gândește-te la mediul în care va crește copilul. Într-o clasă plină de nume moderne, Safta va ieși în evidență, iar copiii pot fi nemiloși cu ce nu cunosc. Un al doilea prenume obișnuit îi lasă fetei libertatea de a alege mai târziu cum vrea să fie strigată.
Întrebări frecvente despre numele Safta
Ce înseamnă numele Safta?
Safta înseamnă „Dumnezeu este jurământul meu”. Este forma populară românească a Elisabetei, nume de origine ebraică.
De unde vine numele Safta?
Vine din Elisafta, rostirea veche românească a slavonului Elisaveta. Cu timpul s-a păstrat doar partea finală a numelui.
Când este onomastica pentru Safta?
La 5 septembrie, de Sfânta Elisabeta, mama Sfântului Ioan Botezătorul. Unele purtătoare serbează și la 24 aprilie.
Care sunt diminutivele Saftei?
Săftica, Săftița și Săftuța.