Home » Copii mici 1-5 ani » Sanatate copii » Scarlatina la copii: cauze, tratament și cum se transmite scarlatina la copii

Scarlatina la copii: cauze, tratament și cum se transmite scarlatina la copii

Scarlatina la copii este o boală rară, dar contagioasă, care apare la copiii cu vârsta sub zece ani, răspândindu-se cu precădere în perioada rece, respectiv lunile noiembrie și decembrie, dar și în luna iunie. În comparație cu fetele, băieții sunt mai afectați de scarlatină.

Scarlatina la copii este o boală infecțioasă care apare în epidemii; grădinițele, locurile de joacă, școlile, creșele sau alte spații destinate colectivităților de copii sunt locuri ideale pentru dezvoltare și preferate ale acestei boli deosebit de contagioase. În trecut, mai precis acum un secol, scarlatina era o cauză de deces în rândul copiilor. În zilele noastre, datorită progreselor medicale actuale, scarlatina la copii este considerată o boală inofensivă, grație tratamentelor existente deja în farmacii. Diagnosticată și tratată corespunzător, scarlatina evoluează fără niciun fel de complicații.

Totuși scarlatina la copii se deosebește destul de mult de celelalte boli ale copilăriei precum varicelă, rubeolă, rujeolă și oreion, deoarece este cauzată de către o bacterie și nu de un virus.

Conform statisticilor, copiii cu vârstele de sub zece ani prezintă o mai mare receptivitate, în mod special și frecvent copiii cu vârste între cinci și nouă ani. Cu alte cuvinte însă, scarlatina apare în urma epuizării anticorpilor proveniți de la mamă, undeva după vârsta de șase-douăsprezece luni. S-a constat că boala are o frecvență mai mare în mediul urban, decât în mediul rural.

Cauza apariției scarlatinei la copii

Responsabil de apariția scarlatinei la copii este streptococul beta-hemolitic de grup A. Din nefericire, pentru scarlatină nu există vaccin. Un aspect important este că nu toate serotipurile acestui streptococ sunt implicate, ci în special doar cele care produc toxina-eritrogenă, celelalte cauzează de cele mai multe ori doar simple angine streptococice.

Cum se transmite scarlatina la copii?

Microorganismul responsabil de producerea scarlatinei se răspândește atât direct, cât și indirect. Bacteria producătoare de scarlatină la copii se transmite în mod direct prin picăturile de salivă împrăștiate în aer în timpul actului comunicativ, strănutului, râsului, și în mod indirect prin intermediul obiectelor deja contaminate, precum jucăriile sau obiectele de mobilier. Rapiditatea cu care această bacterie se răspândește este uluitoare atunci când se infiltrează într-un colectiv de copii.

Un alt aspect important este acela că streptococul responsabil de apariția scarlatinei în rândul copiilor poate fi contactat de la bolnavii de scarlatină care devin contagioși începând cu sfârșitul perioadei de incubație, deci în cele 24 de ore premergătoare apariției simptomelor, până în primele 24 sau chiar 48 de ore de la administrarea tratamentului cu antibiotic. De asemenea, trebuie să aveți în vedere și faptul că în lipsa tratamentului pentru scarlatină, bolnavii pot fi contagioși și în perioada de convalescență, ceea ce înseamnă până la zece săptămâni.

Boala se poate contacta până și de la cei cu forme ușoare de scarlatină care pot trece neobservate sau chiar de la purtătorii sănătoși al bacteriei de streptococ beta-hemolitic de tip A.

Un alt aspect important este și că nu toți copiii fac scarlatină. Din acest motiv, răspunsul pe care îl vom da este de ce unii copii fac scarlatină, iar alții, nu, deși posedă bacteria. Este un răspuns complex, deoarece vizează mai mulți factori, mizând pe rolul important al sistemului imunitar. În mod teoretic, dacă un copil este purtător al virusului responsabil de producerea scarlatinei, nu este absolvit de risc, deoarece bacteria se va înmulți cu cea mai proximă ocazie în care va găsi condiții necesare dezvoltării. În caz contrar, dacă bacteria nu găsește un timp îndelungat condiții să se manifeste are loc un proces de autosterilizare independentă a organismului.

Simptome caracteristice ale scarlatinei la copii:

  1. Primul simptom al apariției acestei boli este febra. Febra din timpul îmbolnăvirii de scarlatină la copii poate ajunge uneori la temperaturi de 39-40℃. De asemenea, apariția febrei vine însoțită de dureri în gât și vărsături.
  2. Un al doilea simptom al apariției acestei boli se remarcă în comportamentul copilului, instalarea scarlatinei în corp determinându-l să fie agitat. De asemenea, trebuie să urmăriți mesele copilului, deoarece printre simptomele apariției scarlatinei se află și faptul că are dureri puternice la înghițit și, prin urmare, refuză mâncarea.
  3. Un alt simptom este acela că ganglionii locoregionali, mai exact cei aflați sub bărbie și pe părțile laterale ale gâtului, se prezintă măriți și sunt dureroși la atingere.
  4. De asemenea, odată cu apariția scarlatinei la copii se remarcă modificările specifice ale limbii: în prima zi aceasta prezintă un depozit alb-lăptos, în a doua zi se descuamează de limba dinspre margini spre bază, în a treia zi limba are vârful descuamat, în a patra zi limba se prezintă descuamată total și are o culoare zmeurie urmând ca în perioada de convalescență să se reepitelieze, adică se reconstituie celulele limbii.
  5. Un simptom important și vizibil al apariției scarlatinei la copii este erupția provocată de toxina eritrogenă secretată de streptococ, care se instalează după 24-48 de ore de la debutul acesteia. Erupția caracteristică scarlatinei este difuză, stacojie și e punctată de mici bubițe roșii cu aspect aspru. Se manifestă mai intens pe partea antero-internă a membrelor, la plicele de flexiune și, mai ales, la plica cotului, unde apare o linie transversală, ușor hemoragică, cunoscută și sub denumirea de semnul Pastia.
  6. În ceea ce privește chipul bolnavului de scarlatină, trebuie să știți că el prezintă o paloare în jurul nărilor și gurii, care se află într-un contrast cu roșeața pomeților, aspect descris ca „masca lui Filatov” sau „facies pălmuit”.
  7. După un interval de șapte-paisprezece zile, apare descuamarea furfacee (asemenea unor fulgi ca de tărâțe) la nivelul feței și lamelară (foițe) la nivelul extremităților.

Analize necesare pentru depistarea scarlatinei la copii

Pentru verificarea existenței agentului infecțios responsabil pentru starea copilului, se recomandă efectuarea unui exudant faringian pentru a căuta streptococul beta-hemolitic de grup A. De asemenea, din analizele de sânge se poate observa apariția scarlatinei, deoarece un semn al acesteia este un VSH accelerat și un un număr crescut de leucocite (PMN) si eozinofile (EO).

Pentru depistarea scarlatinei relevante sunt și analizele de urină care se fac la începutul bolii și apoi săptămânal, timp de 30 de zile.

Tratarea scarlatinei la copii

Tratarea scarlatinei la copii se realizează prin administrarea de antibiotic timp de minimum zece zile. Cu cât tratamentul se administrează mai repede, cu atât mai bine. De asemenea, este utilă și terapia cu vitaminele B și C, precum și creșterea consumului de lichide precum supe, apă, sucuri naturale de fructe și legume.

În mod asemănător, trebuie să acordați o importanță ridicată igienei urmând a fi dezinfectate articolele cu care intră în contact bolnavul (veselă, lenjerii, prosoape etc.).

Copilul se consideră vindecat după 21 de zile de la debutul acestei boli. Acest lucru are loc după două analize bacteriologice care să infirme prezența bacteriei și după ce rezultatele testelor urinei au fost normale.

Posibile complicații

În timpul evoluției, bolii pot apărea complicații toxice din cauza eliberării în organism a unei cantități mari de eritrotoxină. În aceste situații putem vorbi de afecțiuni de tipul miocarditei, nefrite și glomerulonefrite, hepatită toxică, artrite septice, precum și sinuzite, otite, meningite, pneumonii…

Cu un tratament corect administrat și monitorizare adecvată, scarlatina la copii se vindecă cu repeziciune și fără să lase urme.

Autor: bebee
Etichete

Articole similare

Login

Lost your password?